persiflá — vb. (sil. fla), ind. prez. 1 sg. persifléz, 3 sg. şi pl. persifleázã … Romanian orthography
sifla — persifla … Dictionnaire des rimes
persiflat — PERSIFLÁ, persiflez, vb. I. tranz. A lua în râs pe cineva sau ceva, vorbind pe un ton ironic, a şi bate joc, a lua peste picior; a zeflemisi. – Din fr. persifler. Trimis de cornel, 08.04.2008. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
autopersifla — AUTOPERSIFLÁ, autopersiflez, vb. I. refl. A se supune propriei persiflări. [pr.: a u ] – Auto1 + persifla. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 autopersiflá vb. (sil. a u ) → persifla Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
persiflare — PERSIFLÁRE, persiflări, s.f. Acţiunea de a persifla şi rezultatul ei; zeflemisire, persiflaj. – v. persifla. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 PERSIFLÁRE s. 1. v. ironizare. 2. v. ironie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
ironiza — IRONIZÁ, ironizez, vb. I. tranz. A avea o atitudine ironică faţă de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ♢ refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
persiflator — PERSIFLATÓR, OÁRE, persiflatori, oare, adj. Care persiflează. Ton persiflator. – Persifla + suf tor. Trimis de cornel, 12.03.2004. Sursa: DEX 98 PERSIFLATÓR adj. v. ironic. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime persiflatór adj. m.… … Dicționar Român
urzica — URZICÁ, urzíc, vb. I. 1. tranz. şi refl. A( şi) produce o usturime dureroasă (şi o băşicare) a pielii prin atingere de sau cu urzici ori de sau cu alte plante (ori animale) urticante. 2. tranz. fig. A ironiza, a persifla. – Din urzică. Trimis de… … Dicționar Român
împunge — ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) înţepa. ♦ tranz. A îmboldi un animal. ♦ tranz. fig. A ironiza, a persifla. 2. tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – lat. impungere … Dicționar Român
şfichiui — ŞFICHIUÍ, şfichiuiesc, vb. IV. tranz. A atinge cu şfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ fig. A înţepa cu vorba, a ironiza, a persifla. [pr.: chiu i] – Şfichi + suf. ui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
