atenuat — a|te|nu|at Mot Agut Adjectiu variable … Diccionari Català-Català
delicat — DELICÁT, Ă, delicaţi, te, adj. 1. (Despre fiinţe şi lucruri, cu privire la forma, la aspectul lor) Fin, gingaş, subţirel, graţios; p. ext. fragil; (despre fiinţe) plăpând, şubred, slăbuţ. ♦ (Despre culori, nuanţe) Discret, atenuat, pal, estompat … Dicționar Român
atenua — ATENUÁ, atenuez, vb. I. tranz. A micşora intensitatea unui fenomen, importanţa sau gravitatea unui fapt. ♢ refl. Durerea i s a atenuat. [pr.: nu a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare. Trimis de ana zecheru, 02.02.2004. Sursa: DEX 98 A (se)… … Dicționar Român
calmat — CALMÁT, Ă, calmaţi, te, adj. (Despre oameni) Care s a liniştit, relaxat, destins. – v. calma. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CALMÁT adj. 1. domolit, îmblânzit, îmbunat, împăcat, liniştit, potolit. (Om calmat după o enervare.) 2. v … Dicționar Român
diminuat — DIMINUÁT adj. 1. v. redus. 2. domolit, micşorat, potolit, redus, scăzut, slăbit. (Forţa mult diminuat a vântului.) 3. v. atenuat. 4. v. scăzut. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
domolit — ≠ agitat Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime DOMOLÍT adj. 1. v. atenuat. 2. încetinit, liniştit, potolit. (Fugă domolit.) 3. v. calmat. 4. v. calm. 5. v. cum pătat. 6. v. strunit. 7 … Dicționar Român
edulcorat — EDULCORÁT, Ă, edulcoraţi, te, adj. (livr.) Atenuat, îndulcit. – Din fr. édulcoré. Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
face — FÁCE, fac, vb. III. a. tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♢ A procura un obiect, dispunând confecţionarea lui de către altcineva. Îşi face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a aşeza.… … Dicționar Român
har — HAR, haruri, s.n. 1. (În religia creştină) Dar2, ajutor spiritual, graţie divină acordată omului. ♢ expr. (Cu sensul religios atenuat sau pierdut) Har Domnului! exclamaţie prin care cineva îşi exprimă satisfacţia pentru reuşita unui lucru; slavă… … Dicționar Român
hoţ — HOŢ, HOÁŢĂ, hoţi, hoaţe, s.m. şi f. 1. Persoană care fură. ♦ (Adjectival) Care fură; (cu sens atenuat) viclean. 2. (fam.) Om ştrengar, şiret. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HOŢ s. 1. pungaş, (astăzi rar) prădător, (înv. şi … Dicționar Român
