- atent
- ATÉNT, -Ă, atenţi, -te, adj. 1. Care urmăreşte concentrat un lucru, care are atenţia (1) îndreptată spre cineva sau ceva. ♦ (Adesea adverbial) (Făcut) cu atenţie. 2. Amabil, binevoitor, politicos. – Din lat. attentus.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Atent ≠ absent, distrat, neatentTrimis de siveco, 17.12.2008. Sursa: AntonimeATÉNT adj., adv. 1. adj. v. curtenitor. 2. adj. v. amănunţit. 3. adv. v. amănunţit. 4. adj. cercetător, iscoditor, pătrunzător, scormonitor, scotocitor, scrutător, sfredelitor, străpungător. (Un ochi atent.) 5. adj. v. prudent.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeatént adj. m., pl. aténţi; f. sg. aténtă, pl. aténteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficATÉN//T atenttă (atentţi, atentte) 1) Care urmăreşte un lucru cu atenţie. 2) şi adverbial Care este făcut cu atenţie. 3) Care manifestă voinţă şi amabilitate. /<lat. attentusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXATÉNT, -Ă adj. 1. Cu atenţia îndreptată către ceea ce se petrece (în faţa lui), cu luare-aminte, cu băgare de seamă. ♦ Făcut cu atenţie. 2. Amabil, politicos, prevenitor faţă de cineva. [< lat. attentus < attendere – a se întinde spre, a fi cu luare-aminte].Trimis de LauraGellner, 06.03.2006. Sursa: DNatént (aténtă), adj. – Care are atenţia îndreptată spre cineva sau ceva. lat. attentus (sec. XIX). – Der. atenţi(un)e, s.f., din fr.; neatent, adj.; neatenţi(un)e, s.f.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERATÉNT, -Ă adj. 1. cu atenţia îndreptată spre cineva sau ceva. ♢ (şi adv.) cu atenţie. 2. amabil, politicos, prevenitor. (< lat. attentus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.