SCRUTA — Vasa sunt vilia, quae et frivola, unde Plauti Comoediae Frivolariae nomen. Sic futilia vasa, plena rimarum, Terentius in Eun. Actu 1. sc. 2. v. 25. usurpat, quae Graeci γρύτην sive γρυτάρια appellant. Similiter res viles et antiquitate deteriores … Hofmann J. Lexicon universale
Scruta — (lat.), alte, zerbrochene, schadhafte Geräthschaften, abgetragene Kleider; Händler mit dergleichen hießen Scrutarii … Pierer's Universal-Lexikon
scrutá — vb., ind. prez. 1 sg. scrutéz, 3 sg. şi pl. scruteázã … Romanian orthography
scrutat — SCRUTÁ vb. 1. v. privi. 2. a iscodi, (fig.) a scormoni, a sfredeli, a străpunge. (Îl scrutat cu privirea.) 3. v. examina. Trimis de siveco, 30.06.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
PRAECO — multiplici in usu Romae fuit. In auctionibus enim ad hastam stabant, unde Cicer. Philipp. 2. Bona C. Pompeii, voci acerbissimae subiecta Praeconis: et pretia oblata nuntiabant: In contionibus, audientiam faciebant: in Commitiis Magistratuum,… … Hofmann J. Lexicon universale
scrutatore — scru·ta·tó·re agg., s.m. 1. agg. CO che scruta, che osserva ed esamina con attenzione: occhio, sguardo scrutatore 2a. agg., s.m. BU che, chi scruta 2b. s.m. CO TS burocr. componente di un ufficio elettorale addetto a eseguire le operazioni di… … Dizionario italiano
scrutatore — {{hw}}{{scrutatore}}{{/hw}}A s. m. (f. trice ) 1 (lett.) Chi scruta. 2 (dir.) Persona addetta allo scrutinio delle schede in una votazione. B agg. (lett.) Che scruta: occhio –s … Enciclopedia di italiano
iscodit — ISCODÍ, iscodesc, vb. IV. tranz. 1. A cerceta ceva sau pe cineva cu de amănuntul (şi în ascuns) pentru a afla un secret, adevărul etc.; a spiona. ♢ refl. recipr. Se iscodeau cu privirea. 2. A pune cuiva întrebări insistente pentru a se informa,… … Dicționar Român
pătrunde — PĂTRÚNDE, pătrúnd, vb. III. 1. tranz. şi intranz. A trece prin..., a străbate, a străpunge, a răzbate, a penetra; a perfora, a găuri. ♦ (Despre sunete, zgomote etc.) A ajunge până la a se propaga prin spaţiu, a se face auzit. ♦ tranz. A privi cu… … Dicționar Român
scociorî — SCOCIORÎ, scociorăsc, vb. IV. (pop. şi fam.) 1. intranz. A săpa în ceva făcând o gaură, o adâncitură; a râcâi. ♦ A scormoni, a răscoli. 2. intranz. fig. A căuta, a cerceta amănunţit (pentru a găsi ceva sau a scoate ceva de undeva); a scotoci, a… … Dicționar Român