- scrutător
- SCRUTĂTÓR, -OÁRE, scrutători, -oare, adj. Care priveşte atent, pătrunzător. ♦ fig. Care analizează minuţios. – Scruta + suf. -ător.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SCRUTĂTÓR adj. 1. v. atent. 2. v. perspicace.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSCRUTĂTÓR s. v. cercetător, om de ştiinţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimescrutătór adj. m., pl. scrutătóri; f. sg. şi pl. scrutătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSCRUTĂTÓR1 adv. În mod foarte atent; cu multă atenţie. A privi scrutător. /<fr. scrutateur, lat. scrutatorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSCRUTĂT//ÓR2 scrutătoroáre (scrutătoróri, scrutătoroáre) 1) (despre privire sau despre ochi) Care scrutează; care cercetează cu multă atenţie; iscoditor. 2) fig. (despre persoane) Care examinează cu minuţiozitate pentru a pătrunde în esenţa lucrurilor. /<fr. scrutateur, lat. scrutatorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSCRUTĂTÓR, -OÁRE adj. Atent, cu priviri pătrunzătoare. ♦ (fig.) Care cercetează amănunţit. [< scruta + -(ă)tor].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNSCRUTĂTÓR, -OÁRE adj. atent, cu priviri pătrunzătoare. ♢ (fig.) care cercetează amănunţit. (< fr. scrutateur, lat. scrutator)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.