particularitate

particularitate
PARTICULARITÁTE, particularităţi, s.f. Caracterul a ceea ce este particular (I 1); trăsătură caracteristică, notă distinctivă prin care o fiinţă sau un lucru se deosebeşte de altele. – Din fr. particularité.
Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98

Particularitate ≠ universalitate
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

PARTICULARITÁTE s. v. însuşire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

particularitáte s. f., g.-d. art. particularităţii; pl. particularităţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PARTICULARIT//ÁTE particularitateăţi f. 1) Caracter particular; notă distinctivă; calitate; proprietate; caracter. 2) Circumstanţă particulară. /<fr. particularité
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PARTICULARITÁTE s.f. Caracterul, natura a ceea ce este particular. ♦ Caracteristică, specific. [cf. fr. particularité].
Trimis de LauraGellner, 22.01.2007. Sursa: DN

PARTICULARITÁTE s. f. caracter particular. ♢ caracteristică, specific. (< fr. particularité)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • particularitáte — s. f., g. d. art. particularitäţii; pl. particularitäţi …   Romanian orthography

  • caracter — CARACTÉR, caractere, s.n. 1. Ansamblul însuşirilor fundamentale psihice morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile şi în acţiunile sale. ♦ Personalitate morală fermă. ♦ Însuşire morală care se manifestă prin… …   Dicționar Român

  • endemism — ENDEMÍSM s.n. (biol.) Particularitate a unor specii biologice de a trăi pe o anumită arie geografică. ♦ Caracter endemic; endemicitate. – Din fr. endémisme, engl. endemism. Trimis de romac, 12.06.2008. Sursa: DEX 98  endemísm s. n. Trimis de… …   Dicționar Român

  • indiciu — INDÍCIU, indicii, s.n. Semn (aparent) după care se deduce existenţa unui lucru, a unui fenomen etc. ♦ Particularitate, semnalment, manifestare, dovadă concretă după care se poate recunoaşte un obiect, o fiinţă sau un fenomen. ♦ (jur.) Faptă,… …   Dicționar Român

  • marcă — MÁRCĂ1, mărci, s.f. 1. Semn distinct aplicat pe un obiect, pe un produs, pe un animal etc. pentru a l deosebi de altele, pentru a l recunoaşte etc. ♦ Tip, model, inscripţie (care indică sursa) de fabricaţie. Marcă de automobil. ♢ loc. adj. De… …   Dicționar Român

  • nazalitate — NAZALITÁTE s.f. Particularitate a unui sunet de a fi pronunţat cu timbru nazal (2). – Din fr. nasalité. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  nazalitáte s. f., g. d. art. nazalităţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • competenţă — COMPETÉNŢĂ, competenţe, s.f. Capacitate a cuiva de a se pronunţa asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoaşteri adânci a problemei în discuţie; capacitate a unei autorităţi, a unui funcţionar etc. de a exercita anumite atribuţii. ♢ expr. A fi de… …   Dicționar Român

  • comutare — COMUTÁRE, comutări, s.f. 1. Acţiunea de a comuta şi rezultatul ei. ♢ (jur.) Comutarea pedepsei = înlocuirea unei pedepse mai grele cu una mai uşoară. 2. Particularitate a atenţiei unei persoane de a trece cu uşurinţă de la o activitate la alta. – …   Dicționar Român

  • dialectalism — DIALECTALÍSM, dialectalisme, s.n. Particularitate dialectală. [pr.: di a ] – Din fr. dialectalisme. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  dialectalísm s. n. (sil. di a ),pl. dialectalísme Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • marker — [MÁR CĂR] s. m. 1. genă mutantă cu efecte fenotipice detectabile, cu localizare cunoscută, care permite localizarea altor gene. 2. particularitate morfologică ce permite identificarea corectă a unui cromozom. ♢ cromozom diferit de omologul său… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”