- comutare
- COMUTÁRE, comutări, s.f. 1. Acţiunea de a comuta şi rezultatul ei. ♢ (jur.) Comutarea pedepsei = înlocuirea unei pedepse mai grele cu una mai uşoară. 2. Particularitate a atenţiei unei persoane de a trece cu uşurinţă de la o activitate la alta. – v. comuta.Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98COMUTÁRE s. v. comutaţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecomutáre s. f. → mutareTrimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortograficCOMUTÁRE s.f. 1. Acţiunea de a comuta şi rezultatul ei; comutaţie. ♢ (jur.) Comutarea pedepsei = înlocuire a unei pedepse mai grele printr-una mai uşoară. 2. (mat.) Operaţie efectuată asupra unui şir de numere, al cărei rezultat nu depinde de ordinea în care se operează asupra diferitelor elemente ale şirului. 3. Fenomenul elaborării unor reflexe condiţionate diferite la unul şi acelaşi stimul în funcţie de schimbarea condiţiilor mediului ambiant. ♦ Particularitate a atenţiei cuiva de a trece uşor de la o activitate la alta. 4. Procedeu, folosit mai ales în lingvistica structuralistă, constând în înlocuirea unui element lingvistic cu altele din acelaşi plan sau cu zero, pentru a determina astfel valoarea lui în limbă. [< comuta].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNCOMUTÁRE s. f. 1. acţiunea de a comuta; comutaţie. o (jur.) -a pedepsei = înlocuire a unei pedepse mai grele printr-una mai uşoară. 2. (mat.) operaţie efectuată asupra unui şir de numere, al cărei rezultat nu depinde de ordinea în care se operează asupra diferitelor elemente ale şirului. 3. fenomenul elaborării unor reflexe condiţionate diferite la unul şi acelaşi stimul în funcţie de schimbarea condiţiilor mediului ambiant. 4. substituire a unui element lingvistic cu altele, pentru a verifica proprietăţile lor respective (fonetice, morfologice, sintactice, semantice). (<comuta)Trimis de Anonim, 02.12.2005. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.