- comuta
- COMUTÁ, comút, vb. I. tranz. 1. A schimba legăturile unei porţiuni de circuit electric prin altele sau a modifica succesiv conexiunile mai multor circuite electrice. ♦ A face racordarea unui circuit electric la reţea. 2. (jur.) A schimba o pedeapsă mai grea în una mai uşoară. – Din lat. commutare.Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98comutá vb., ind. prez. 1 sg. comút, 3 sg. şi pl. comútăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA COMUTÁ comút tranz. 1) jur. (pedepse grele) A înlocui printr-o pedeapsă mai uşoară. 2) (conexiuni ale unui circuit electric) A modifica succesiv. 3) (unităţi de limbă) A substitui succesiv. /<lat. commutare. fr. commuterTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCOMUTÁ vb. I. tr. 1. A schimba o pedeapsă mai grea într-una mai uşoară. 2. A schimba anumite numere în cadrul operaţiei de comutare. ♦ A inversa sensul unui curent electric; a schimba un sistem de conexiuni cu altul. [p.i. comút. / < lat. commutare].Trimis de LauraGellner, 14.01.2005. Sursa: DNCOMUTÁ vb. tr. 1. a schimba legăturile unui circuit electric cu altele, a modifica succesiv conexiunile unor circuite. ♢ a racorda un circuit electric la reţea. 2. a schimba o pedeapsă mai grea într-una mai uşoară. 3. a schimba anumite numere în cadrul operaţiei de comutare (2). (<fr. commuter, lat. commutare)Trimis de Anonim, 02.12.2005. Sursa: MDNcomutá (-t, -át), vb. – 1. A schimba legăturile unei porţiuni de circuit electric. – 2. A schimba o pedeapsă grea în una mai uşoară. lat. commutare (sec. XIX). – Der. comutaţi(un)e, s.f.; comutator, adj. (care comută); comutator, s.n. (întrerupător, şaltăr); comutativ, adj.Trimis de blaurb, 21.05.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.