- oţetar
- OŢETÁR, (1, 3) oţetari, s.m., (2) oţetare, s.n. 1. s.m. (înv.) Persoană care fabrică sau vinde oţet. 2. S.. Mic serviciu de masă alcătuit din sticluţe în care se pun oţet şi untdelemn. 3. s.m. Arbore cu frunze compuse, alterne, cu flori galbene-verzui şi cu fructe roşii-purpurii, ale cărui frunze şi scoarţă, bogate în tanin, se folosesc în tăbăcărie, iar fructele pot fi folosite la fabricarea oţetului (Rhus typhina). – Oţet + suf. -ar.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98OŢETÁR s. (bot.) 1. (Rhus typhina) (înv. şi reg.) scumpie. 2. oţetar fals v. cenuşar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeoţetár (serviciu de masă) s. n., pl. oţetáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOŢETÁR1 oţetare n. 1) Sticluţă în care se serveşte oţetul la masă. 2) Serviciu de masă alcătuit din sticluţe pentru oţet şi untdelemn. /oţet + suf. oţetararTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXOŢETÁR2 oţetari m. Arbore sau arbust cu tulpina şi ramurile păroase, cu frunze eliptice, zimţate, cu flori mici, galbene-verzui şi cu fructe roşii-purpurii, cultivat pentru producerea taninelor şi a oţetului. /oţet + suf. oţetararTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.