bunăstare — BUNĂSTÁRE s.f. Situaţie materială bună, prosperă; prosperitate. [gen. dat.: bunăstării şi (mai vechi) bunei stări] – Bună + stare (după germ. Wohlstand). Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 Bunăstare ≠ mizerie, sărăcie Trimis de siveco … Dicționar Român
lemn — LEMN, (2, 3) lemne s.n. 1. Ţesut conducător al unor plante superioare, alcătuit din trahee, parenchim şi fibre cu lignină, folosit ca material de construcţie, drept combustibil etc. ♢ expr. A fi de lemn (sau ca lemnul) = a nu simţi nimic, a fi… … Dicționar Român
liliac — LILIÁC1, lilieci, s.m. Arbust înalt cu frunze ovale, cu flori plăcut mirositoare, albe sau colorate în diferite nuanţe de violet sau albastru violet, crescute în formă de buchete, cultivat ca plantă ornamentală; iorgovan, mălin (Syringa vulgaris) … Dicționar Român
oţetar — OŢETÁR, (1, 3) oţetari, s.m., (2) oţetare, s.n. 1. s.m. (înv.) Persoană care fabrică sau vinde oţet. 2. S.. Mic serviciu de masă alcătuit din sticluţe în care se pun oţet şi untdelemn. 3. s.m. Arbore cu frunze compuse, alterne, cu flori galbene… … Dicționar Român
rui — adj. v. arămiu, roşcat, roşcovan, roşiatic. Trimis de siveco, 12.11.2007. Sursa: Sinonime rui2 s.n. (reg.) ciocârlan, ciocârlie. Trimis de blaurb, 16.11.2006. Sursa: DAR rui3 s.m. (bot … Dicționar Român
scrinte — SCRÍNTE s. v. liliac. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime scrínte s.f. (reg.) numele mai multor plante: 1. liliac. 2. scumpie. 3. (în forma: scrintie) lemnul vântului. 4. (în forma: scrintea) scrântitoare. 5. (în formele: scrintea,… … Dicționar Român
scump — SCUMP, Ă, scumpi, e, adj. 1. (Despre lucruri) Care se vinde sau se cumpără la un preţ ridicat; costisitor; (despre preţuri) mare, ridicat. ♦ (Despre oameni) Care cere preţuri mari. 2. (Despre lucruri) Valoros, preţios, de preţ. Daruri scumpe. 3.… … Dicționar Român
scumpăciune — scumpăciúne, scumpăciúni, s.f. (înv.) lucru de preţ, de valoare; scumpătate, scumpie, scumpenie. Trimis de blaurb, 05.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
zgârcenie — ZGÂRCÉNIE, zgârcenii, s.f. Însuşirea de a fi zgârcit; caracterul omului zgârcit; avariţie, calicenie. – Zgârci2 + suf. enie. Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX 98 Zgârcenie ≠ galantomie, mărinimie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român