oştíre — s. f., g. d. art. oştírii; pl. oştíri … Romanian orthography
armată — ARMÁTĂ, armate s.f. 1. Totalitatea forţelor militare ale unui stat; oaste, oştire, armie. ♦ Mare unitate militară, compusă din câteva corpuri şi unităţi din diferite arme; p. gener. unitate militară. ♦ Serviciu militar; militărie, cătănie. 2. fig … Dicționar Român
oştime — OŞTÍME s.f. (înv.) Oştire. ♦ Mulţime, gloată. – Oaste + suf. ime. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OŞTÍME s. v. armată, oaste, oştire, putere, trupe. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime oştíme s. f., g. d … Dicționar Român
oaste — OÁSTE, oşti, s.f. 1. (înv. şi pop.) Armată. ♦ Serviciu militar. ♦ (Rar) Oşteni, soldaţi. ♦ fig. Mulţime. 2. (înv.) Război1; luptă, bătălie. – lat. hostis, em duşman . Trimis de ana zecheru, 30.09.2007. Sursa: DEX 98 OÁSTE s. (mil.) … Dicționar Român
armadă — ARMÁDĂ, armade, s.f. (La spanioli) Flotă de mari proporţii. – Din sp., fr. armada. Trimis de ana zecheru, 16.03.2004. Sursa: DEX 98 ARMÁDĂ s. v. armată, oaste, oştire, putere, trupe. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime armádă s. f … Dicționar Român
armie — ÁRMIE, armii, s.f. (înv.) Armată. (1) – Din rus. armiia. Trimis de ana zecheru, 16.03.2004. Sursa: DEX 98 ÁRMIE s. v. armată, oaste, oştire, putere, trupe. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ármie s. f. (sil. mi e) … Dicționar Român
căpitan — CĂPITÁN, căpitani. s.m. 1. Grad de ofiţer superior locotenentului şi inferior maiorului; persoană care are acest grad. ♢ (mar.) Căpitan locotenent = grad corespunzător căpitanului din armata de uscat sau de aviaţie; ofiţer care are acest grad.… … Dicționar Român
hoardă — HOÁRDĂ, hoarde, s.f. 1. Grupare în care erau organizate popoarele nomade mongole primitive. 2. Ceată, bandă de oameni care pradă şi pustiesc; p. ext. armată cotropitoare. [var.: hórdă, oárdă s.f.] – Din pol. horda, rus. orda. Trimis de gall,… … Dicționar Român
ienicer — IENICÉR, ieniceri, s.m. Soldat din corpul de elită al vechii infanterii turceşti, recrutat la început dintre prizonierii de război, iar mai târziu dintre copiii turciţi ai populaţiilor creştine. [var.: (înv.) ianicér, i s.m.] – Din tc. yeniçeri.… … Dicționar Român
ordie — ÓRDIE, ordii, s.f. (înv.) Hoardă, oaste (turcească sau tătară); tabără militară. ♦ Mulţime mare de oameni; gloată. – Din bg., scr. ordija. Trimis de ionel bufu, 08.05.2004. Sursa: DEX 98 ÓRDIE s. v. armată, hoardă, oaste, oştire, putere, trupe … Dicționar Român
