ienicer

IENICÉR, ieniceri, s.m. Soldat din corpul de elită al vechii infanterii turceşti, recrutat la început dintre prizonierii de război, iar mai târziu dintre copiii turciţi ai populaţiilor creştine. [var.: (înv.) ianicér, -i s.m.] – Din tc. yeniçeri.

Trimis de gall, 22.01.2008. Sursa: DEX '98



ienicér s. m. (sil. ie-), pl. ienicéri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



IENICÉR ieniceri m. ist. Ostaş care făcea parte din corpul de elită al infanteriei turceşti. /<turc. yeniçeri

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ienicér (ianicér), ienicéri (ianicéri), s.m. (înv.) 1. soldat turc pedestru din garda Sultanului (recrutat la început din prizonierii de război, dintre copiii turciţi ai populaţiilor creştine). 2. (fig.) tâlhar, bandit.

Trimis de blaurb, 30.05.2006. Sursa: DAR



ienicér (ienicéri), s.m. – Soldat din corpul de elită al vechii infanterii turceşti. – var. ianicer. Mr. γianiţar, megl. ianiciar. tc. yani çeri "oştire nouă" (Şeineanu, II, 224; Lokotsch 954). – Der. ieniceresc, adj. (de ieniceri); ienicereşte, adv. (ca ienicerii; în chip crud, nemilos); ienicerime, s.f. (ceată de ieniceri).

Trimis de blaurb, 14.04.2009. Sursa: DER