- ostoi
- OSTOÍ, ostoiesc, vb. IV. (înv. şi pop.) 1. refl. şi tranz. A (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. 2. intranz. şi refl. A înceta, a se opri; a se termina. [var.: ostoiá vb. I] – Din sl. ustojati.Trimis de ana_zecheru, 14.05.2004. Sursa: DEX '98OSTOÍ vb. v. alina, calma, conteni, curma, domoli, îmblânzi, înceta, linişti, opri, potoli, sfârşi, sta, tempera, termina, uşura.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeostoí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ostoiésc, imperf. 3 sg. ostoiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ostoiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA OSTO//Í ostoiiésc tranz. A face să se ostoiască. /<sl. ustojatiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE OSTO//Í mă ostoiiésc intranz. pop. 1) (despre persoane) A ajunge în stare de linişte; a căpăta (din nou) calmul; a se linişti; a se calma. 2) (despre acţiuni sau procese) A pierde din intensitate; a se ogoi; a se potoli; a se domoli. /<sl. ustojatiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXostói s.n. (reg.) liniştire, astâmpăr, potolire.Trimis de blaurb, 13.09.2006. Sursa: DARostoí (ostoiésc, ostoít), vb. – A calma, a linişti. – var. ostoia, ostei(a), ostia, ustoia, ust(e)ia. sl. ustojati "a domina" (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 364). – Der. ostoi, s.n. (odihnă, răgaz), deverbal contruit modern.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.