asfixiere

asfixiere
ASFIXIÉRE, asfixieri, s.f. Faptul de a (se) asfixia. [pr.: -xi-e-] – v. asfixia.
Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX '98

ASFIXIÉRE s. v. asfixie.
Trimis de siveco, 10.03.2008. Sursa: Sinonime

asfixiére s. f. (sil. -xi-e-), g.-d. art. asfixiérii; pl. asfixiéri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ASFIXIÉRE s.f. Acţiunea de a (se) asfixia şi rezultatul ei; sufocare. [< asfixia].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • neca — NECÁ vb. v. inunda, îneca, potopi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  necá, nec, vb. I (înv. şi reg.) 1. a omorî prin înec, prin asfixiere în apă; a înneca. 2. a omorî; a ucide (prin sugrumare). 3. a înnăbuşi, a năpădi. 4. (despre… …   Dicționar Român

  • sufocare — SUFOCÁRE, sufocări, s.f. Acţiunea de a (se) sufoca şi rezultatul ei; înăbuşire, sufocaţie, asfixiere. – v. sufoca. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SUFOCÁRE s. 1. v. asfixiere. 2. v. dispnee. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • asfixie — ASFÍXIE, asfixii, s.f. Stare de sufocare datorită înecării, strangulării, gazelor toxice, ca simptom al unor boli etc. – Din fr. asphyxie. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98  ASFIXÍE s. asfixiere, înăbuşire, înecare, sufocare, sufocaţie,… …   Dicționar Român

  • respiraţie — RESPIRÁŢIE, respiraţii, s.f. Totalitatea proceselor fiziologice prin care se realizează schimbul de gaze (absorbirea oxigenului şi eliminarea bioxidului de carbon) între organismele vii şi mediul înconjurător; acţiune ritmică şi mecanică prin… …   Dicționar Român

  • strangula — STRANGULÁ, strangulez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. tranz. A înăbuşi, a sufoca. 3. tranz. A micşora lăţimea secţiunii de curgere a unui fluid într o conductă, pe cursul unei ape etc. [var …   Dicționar Român

  • sugruma — SUGRUMÁ, sugrúm, vb. I. 1. tranz. A strânge pe cineva de gât (pentru a l omorî prin sufocare); a gâtui, a strangula. ♦ fig. (Despre haine) strânge prea tare corpul, împiedicând mişcările, respiraţia. 2. tranz. fig. A înăbuşi, a sufoca. 3. tranz.… …   Dicționar Român

  • înec — ÎNEC, înecuri, s.n. 1. Moarte prin sufocare în apă (sau în alt lichid); înecăciune (2). 2. Revărsare mare de ape; inundare, inundaţie; puhoi. – Din îneca (derivat regresiv). Trimis de valeriu, 10.02.2009. Sursa: DEX 98  ÎNEC s. v. inundaţie.… …   Dicționar Român

  • înecăciune — ÎNECĂCIÚNE, înecăciuni, s.f. 1. Greutate de a respira; asfixie, sufocare, năduf. 2. (Rar) Înec (1). – Îneca + suf. ăciune. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNECĂCIÚNE s. v. dispnee. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”