năduf — NĂDÚF (3), nădufuri, s.n. (pop.) 1. Senzaţie de greutate în respiraţie, care constituie simptomul mai multor boli; sufocare, înecăciune; spec. astmă. 2. Căldură mare, înăbuşitoare; caniculă, arşiţă, zăpuşeală. 3. Supărare, necaz, ciudă, mânie.… … Dicționar Român
asfixie — ASFÍXIE, asfixii, s.f. Stare de sufocare datorită înecării, strangulării, gazelor toxice, ca simptom al unor boli etc. – Din fr. asphyxie. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98 ASFIXÍE s. asfixiere, înăbuşire, înecare, sufocare, sufocaţie,… … Dicționar Român
astmă — ÁSTMĂ, astme, s.f. Boală care se manifestă prin greutate în evacuarea aerului din plămâni şi prin nevoia imperioasă de aer. [var.: astm s.n.] – Din fr asthme, lat asthma. Trimis de cata, 08.02.2004. Sursa: DEX 98 ÁSTMĂ s. (med.) (pop.)… … Dicționar Român
dispnee — DISPNÉE s.f. Greutate în respiraţie datorită mai ales unor boli cardiace sau respiratorii; năduf. – Din fr. dyspnée, lat. dyspnoea. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98 DISPNÉE s. v. înecăciune. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
uscăciune — USCĂCIÚNE s.f. 1. Însuşirea de a fi uscat. ♦ Senzaţie puternică de sete, de căldură, de înecăciune (pe care o simte cineva în gură, în gât etc.). 2. Secetă. – Usca + suf. ăciune. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Uscăciune ≠… … Dicționar Român
înec — ÎNEC, înecuri, s.n. 1. Moarte prin sufocare în apă (sau în alt lichid); înecăciune (2). 2. Revărsare mare de ape; inundare, inundaţie; puhoi. – Din îneca (derivat regresiv). Trimis de valeriu, 10.02.2009. Sursa: DEX 98 ÎNEC s. v. inundaţie.… … Dicționar Român
îneca — ÎNECÁ, înéc, vb. I. 1. refl. şi tranz. A muri sau a face să moară prin sufocare în apă (sau în alt lichid). ♢ expr. (refl.) A se îneca (ca ţiganul) la mal = a suferi un eşec în ultimul moment. 2. refl. (Despre nave) A se scufunda. ♢ expr. Parcă i … Dicționar Român
