oportunism

OPORTUNÍSM s.n. Atitudine lipsită de principialitate a unei persoane care, pentru a-şi satisface interesele personale, adoptă şi aplică, după împrejurări, principii şi păreri diferite. – Din rus. opportunizm, fr. opportunisme.

Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98



oportunísm s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



OPORTUNÍSM n. 1) Atitudine (sau po-litică) a unei persoane sau a unui grup social, care, pentru a-şi atinge scopul, adoptă după împrejurări, principii şi opinii diferite; conformism. /<fr. opportunisme

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



OPORTUNÍSM s.n. 1. Lipsă de conduită morală, de fermitate şi de principialitate, urmărind satisfacerea intereselor personale prin adoptarea şi aplicarea, după împrejurări, a unor păreri şi principii potrivite momentului. 2. Curent ideologic şi politic în rândurile unor partide ale clasei muncitoare, care promovează ideea renunţării la mijloacele luptei revoluţionare, la transformarea revoluţionară a societăţii. [cf. fr. opportunisme, rus. opportunizm].

Trimis de LauraGellner, 18.08.2006. Sursa: DN



OPORTUNÍSM s. n. 1. curent ideologic-politic (în mişcarea muncitorească) care promova ideea renunţării la mijloacele luptei revoluţionare. 2. lipsă de conduită morală, de fermitate şi de principialitate, urmărind satisfacerea intereselor personale; oportunitate (2). (< fr. opportunisme, rus. opportunizm)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN