oportunitate

oportunitate: OPORTUNITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este oportun. – Din fr. opportunité, lat. opportunitas, -atis.

Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Oportunitate ≠ inoportunitate

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

oportunitáte s. f., g.-d. art. oportunităţii; pl. oportunităţi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OPORTUNITÁTE f. Caracter oportun. /<fr. opportunité, lat. opportunitas, oportunitateatis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

OPORTUNITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este oportun, potrivit, favorabil. 2. Oportunism (1). [cf. fr. opportunité, lat. opportunitas].

Trimis de LauraGellner, 29.06.2005. Sursa: DN

OPORTUNITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este oportun. ♢ ocazie fericită, prilej favorabil. 2. oportunism. (< fr. opportunité, lat. oportunitas)

Trimis de raduborza, 14.11.2008. Sursa: MDN

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

necesitate — NECESITÁTE, necesităţi, s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; ceea ce este de absolută trebuinţă; trebuinţă, nevoie. ♢ expr. De primă necesitate = absolut necesar, indispensabil (traiului). ♦ spec. (La pl. art.) Proces fiziologic de… … Dicționar Român
inoportunitate — INOPORTUNITÁTE s.f. Faptul de a fi inoportun; neoportunitate. – Din fr. inopportunité. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 Inoportunitate ≠ oportunitate Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime inoportunitáte s. f. (sil. mf. in… … Dicționar Român
loc — LOC, locuri, s.n. I. 1. Punct, porţiune determinată în spaţiu. ♢ loc. adv. Din (sau de pe) loc = de acolo de unde este sau se află cineva, stând nemişcat, fără a se deplasa. În (sau pe) loc = a) pe aceeaşi bucată de pământ, acolo unde se află… … Dicționar Român
nămestie — năméstie ( ii), s.f. – Subordonare, oportunitate. – var. nemestie. sl. namĕstije, din mjesto loc (Cihac, II, 209; Berneker, II, 52). – Der. nămestenie, s.f. (accesoriu), cf. sb. namestenie instalaţie (Scriban); namesnic (var. namestnic,… … Dicționar Român
oportunism — OPORTUNÍSM s.n. Atitudine lipsită de principialitate a unei persoane care, pentru a şi satisface interesele personale, adoptă şi aplică, după împrejurări, principii şi păreri diferite. – Din rus. opportunizm, fr. opportunisme. Trimis de RACAI, 21 … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias