- ogor
- OGÓR, ogoare, s.n. Bucată de pământ cultivată sau cultivabilă; ţarină. ♦ Câmp semănat cu acelaşi fel de plante (de obicei cereale); lan. ♦ Teren agricol, proprietate agricolă. ♦ Teren arabil folosit ca păşune timp de un an, pentru a fi mai fertil în anii următori; pârloagă. ♢ Ogor negru = teren arat, grăpat etc., dar nesemănat timp de un an pentru a se reface. Arătură care se face cu mult înainte de lucrările de însămânţare. – Din bg., scr. ugar.Trimis de oprocopiuc, 02.04.2009. Sursa: DEX '98OGÓR s. 1. câmp, ţarină, (pop. şi poetic) glie, (pop.) răzor, (înv. şi reg.) agru, (reg.) plan, (înv.) sat. (A ieşit pe ogor, la arat.) 2. v. arătură. 3. pârloagă, (pop.) moină, (reg.) mejdină, morhoancă, morogan, moruncă, nadaz, năvăloacă, noroi, obleagă, orpie, rât, toloacă. (Pământul arabil temporar nelucrat se numeşte ogor.) 4. v. pârloagă. 5. v. lan.Trimis de siveco, 04.12.2008. Sursa: SinonimeOGÓR s. v. paragină, pârloagă, ţelină.Trimis de siveco, 04.11.2007. Sursa: Sinonimeogór s. n., pl. ogoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOGÓR ogoáre n. 1) Teren pregătit special pentru culturi agricole; glie; ţarină. 2) Suprafaţă de pământ semănată cu acelaşi fel de plante agricole; lan. ogor de grâu. 3) Pământ arabil lăsat nelucrat (timp de un an sau doi) pentru a-i spori fertilitatea; pârloagă. ♢ ogor negru teren arat şi grăpat, dar nesemănat, fiind lăsat să se refacă; ţarină. 4) Proprietate agricolă. /<bulg., sb. ugarTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXogór (ogoáre), s.n. – 1. Ţarină, ţelină. pîrloagă. – 2. Pămînt cultivabil, arătură. sl., cf. bg., sb. ugar (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 227; Conev 71), pol. ugór, din sl. ogoreti "a arde (pădurea pentru a obţine teren cultivabil)". – Der. ogorî, vb. (a face ogor).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.