răzor

RĂZÓR¹, răzoare, s.n. 1. Fâşie îngustă de pământ nelucrat, servind drept hotar şi potecă între două ogoare; hat. 2. Loc arat; ogor. 3. Strat de flori sau de legume în grădini; brazdă. 4. Cărăruie (într-o grădină). – Din bg. razor.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



RĂZÓR², răzoare, s.n. 1. Arc de trăsură. 2. Drug de metal pentru străpungerea gheţii în vederea pescuitului. – Din fr. ressort (prin apropiere de răzor¹).

Trimis de LauraGellner, 17.09.2008. Sursa: DEX '98



RĂZÓR s. 1. v. hat. 2. brazdă, strat, (rar) postată, (înv. si reg.) tablă. (răzor de flori, de legume.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



RĂZÓR s. v. arătură, câmp, ogor, ţarină.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



răzór (hat, ogor, cărăruie, arc de trăsură, drug de metal) s. n., pl. răzoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RĂZ//ÓR răzoroáre n. pop. 1) Fâşie îngustă de pământ nelucrat, care desparte localităţi sau terenuri de pământ; hotar; hat. 2) Fâşie îngustă de pământ mai ridicată, pe care se seamănă legume sau flori; strat; vatră. 3) pop. Loc de pe un teren arat, unde se alătură ultimele două brazde trase în sens opus. /<bulg. razor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



RĂZ//ÓR² răzoroáre n. 1) Arc de trăsură. 2) Drug de metal cu care se sparge gheaţa pentru a pescui. /<fr. ressort

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



răzór (răzoáre), s.f. – 1. Hotar, hat. – 2. Cărăruie între două ogoare. – 3. Loc arabil, ogor cu formă regulată şi delimitat de cărări. – 4. (înv.) Teren adaptat pentru o moară de apă. – var. rozor. bg., sb. razor (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 311; Conev 68), din sl. razorati "a ara", cf. ceh. rozor, pol. rozora. Der. din lat. radiolus (Giuglea, Dacor., I, 496) este improbabilă. – Der. răzori, vb. (a face răzor; a despărţi, a separa; a marca).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER