- glie
- GLÍE, glii, s.f. (pop.) 1. Pământ, ogor; fig. patrie. ♢ expr. Sub glie = în mormânt. 2. Brazdă de pământ (cu iarbă cu tot, câtă se poate desprinde o dată cu hârleţul). – et. nec.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GLÍE s. (Mold.) brazdă. (O glie de pământ.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeGLÍE s. v. nevroglie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeGLÍE s. v. câmp, ogor, patrie, pământ, ţară, ţarină.Trimis de siveco, 28.02.2008. Sursa: Sinonimeglíe s. f., art. glía, g.-d. art. glíei; pl. gliiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGLÍ//E gliei f. 1) Brazdă de pământ cu iarbă, care poate fi desprinsă o singură dată cu hârleţul. 2) Teren pregătit special pentru culturi agricole; ogor; ţarină. 3) Pământ strămoşesc. ♢ Sub glie (sau gliei) în mormânt. /<rus. glej, slov. glieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGLÍE1 s. f. (med.) nevroglie. (< germ. Glia)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN-GLÍE2 elem. glio-.Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNglíe (glíi), s.f. – 1. Pămînt, ogor. – 2. Pămînt, cîmp. sl., din aceeaşi familie cu clisă; însă etimonul exact nu a fost încă identificat; cf. slov. glie "cocă, pap", rut, rus. glej "lut, argilă" (DAR). Cel de al doilea sens este pur literar. După Körting 4166 şi Tiktin, urmaţi de REW 3782, din lat. gleba, încrucişat cu rut. gliba.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.