oblăduitor

oblăduitor: OBLĂDUITÓR, -OÁRE, oblăduitori, -oare, adj. (înv. şi pop.; adesea substantivat) Care oblăduieşte, guvernează, conduce, cârmuieşte; protector. [pr.: -du-i-] – Oblădui + suf. -tor.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

OBLĂDUITÓR s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

oblăduitór adj. m. (sil. -blă-du-i-), pl. oblăduitóri; f. sg. şi pl. oblăduitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OBLĂDUIT//ÓR¹ oblăduitoroáre (oblăduitoróri, oblăduitoroáre) înv. Care oblăduieşte; ocrotitor. [Sil. -blă-] /a oblădui + suf. oblăduitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

OBLĂDUITÓR² oblăduitori m. înv. 1) Persoană care oblăduieşte, guvernează; conducător. 2) Persoană care protejează, apără; pro-tector. [Sil. -blă-] /a oblădui + suf. oblăduitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

conducător — CONDUCĂTÓR, OÁRE, conducători, oare, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. Care conduce, de conducere. 2. (Despre corpuri, în sintagma) Bun (sau rău) conducător de căldură (sau de electricitate) = care are însuşirea de a transmite (sau de a nu transmite)… … Dicționar Român
domnitor — DOMNITÓR, OÁRE, domnitori, oare, s.m., adj. I. s.m. Domn (3); spec. titlu purtat de suveranii României între 1859 şi 1881; persoanaă care avea acest titlu. II. adj. 1. (În sintagma) Familie (sau casă) domnitoare = dinastie. 2. fig. (Rar) Care… … Dicționar Român
oblădui — OBLĂDUÍ, oblăduiesc, vb. IV. (înv. şi pop.) 1. tranz. şi refl. A (se) conduce, a (se) administra, a (se) guverna. ♦ intranz. A domni. 2. tranz. A proteja, a ocroti, a apăra. – Din sl. obladovati. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias