oaie

oaie
OÁIE, oi, s.f. 1. Animal domestic rumegător, crescut pentru lână, lapte şi carne; spec. femela acestei specii (Ovis aries). ♢ expr. Ca oile = cu grămada, grămadă; în dezordine. A umbla să iei (sau să scoţi) două piei de pe o oaie = a urmări un câştig exagerat. A suge (de) la două oi = a trage concomitent foloase din două părţi. A o face de oaie = a proceda neîndemânatic, a face o mare prostie, o gafă. A fi deştept (sau şiret) ca oaia, se spune ironic despre un om naiv sau prost. (Prea) e de oaie, se spune despre vorbe sau acţiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de măsură. ♦ Carne de oaie (1). ♦ Blană de oaie (1). 2. (În limbajul bisericesc; mai ales la pl.) Credincios, considerat în raport cu preotul; creştin, drept-credincios. [pr.: oa-ie] – lat. ovis.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

BRUSTURUL-ÓII s. v. lăptucul-oii.
Trimis de siveco, 21.04.2008. Sursa: Sinonime

LĂPUŞ-DE-OÁIE s. v. lăptucul-oii.
Trimis de siveco, 27.10.2008. Sursa: Sinonime

OÁIE s. (zool.; Ovis aries) (Transilv. şi Ban.) păcuină, (înv.) marială.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

SPANACUL-ÓILOR s. v. spanacul-ciobanilor.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

límba-óii (bot.) s. f.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

oáie s. f., art. oáia, g.-d. art. óii; pl. oi
Trimis de siveco, 09.11.2006. Sursa: Dicţionar ortografic

OÁIE oi f. 1) Mamifer rumegător domestic, crescut pentru lână, lapte şi carne. ♢ Ca oile buluc; în dezordine. Şiret (sau deştept) ca oaia naiv, prost. 2) Femela matură a acestui animal. 3) fig. depr. Om mărginit. 4) mai ales la pl. (în limbajul bisericesc) Om credincios în raport cu preotul. [G.-D. oii] /<lat. ovis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

oáie (ói), s.f. – 1. Mioară (Ovis aries). – 2. Membru al turmei de credincioşi. – Mr. oae, megl. oaiă, istr. oie. lat. ǒvem (Puşcariu 1211; Candrea-Dens., 1265; REW 6127). S-a păstrat numai în rom. (Rosetti, I, 169), fiind eliminat în alte idiomuri rom. din cauza confuziei cu ōvum (Wartburg, Zur Benennung des Schafes, în Abh. Akad., Berlin, X, 1918). Fonetismul pare corect; explicaţia prin intermediul unui sing. reconstituit după pl. în loc de *oauă (Densusianu, Hlr., 30; Byck-Graur 22) nu este exactă. Der. oier (mr. uear), s.m. (cioban), pe care Pascu, I, 134 îl derivă din lat. *oviārius; oierie, s.f. (tîrlă, stînă); oaie-seacă, s.f. (taxă introdusă de domnitorul Alexandru, în 1573); oierit, s.n. (impozit pe păşunat, de 3 parale şi de 6 bani, începînd din 1748 pentru fiecare oaie; suprimat de boieri în 1741, restabilit în 1748, micşorat la o treime, de clasa boierească în 1775); oiesc, adj. (de oaie, ovin); oieşte, adv. (ca oile); oieşea, s.f. (varietate de urzică, Urtica urens); oiţă, s.f. (cintezoi, Fringilla montifringilla, anemonă, Anemone silvestris); oină, s.f. (carne de berbec), cuvînt folosit numai de Cantemir, din lat. ǒvῑna (REW 6126), cf. mr. uin "lapte de oaie".
Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • oáie — s. f., art. oáia, g. d. art. óii; pl. oi …   Romanian orthography

  • berc — BERC1, bercuri, s.n. (reg.) Dumbravă, pădurice. – Din magh. berek. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98  BERC2, BEÁRCĂ, berci, ce, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli; la f.) Fără vârf,… …   Dicționar Român

  • merinos — MERINÓS, OÁSĂ, merinoşi, oase, subst., adj. 1. s.m. şi f., adj. (Oaie sau rasă de oi) cu lână creaţă, moale, foarte fină, de culoare albă. 2. adj. (Despre lână) care este obţinută de la oi merinos (1) ♦ (Substantivat) Lână obţinută de la oile… …   Dicționar Român

  • jarcă — JÁRCĂ, jărci, s.f. (reg.) Piele de oaie (în stare proastă); p.ext. oaie bătrână şi slabă. – et. nec. Trimis de claudia, 05.03.2002. Sursa: DEX 98  járcă s. f., g. d. art. jărcii; pl. jărci Trimis de siveco, 1 …   Dicționar Român

  • muton — MUTÓN, mutoane, s.n. Blană de oaie vopsită şi prelucrată. ♦ Haină confecţionată din această blană. – Din fr. mouton. Trimis de ana zecheru, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  mutón (biol.) s. m., pl. mutóni Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar …   Dicționar Român

  • oiţă — OÍŢĂ, oiţe, s.f. 1. Diminutiv al lui oaie; oişoară, oiţică. 2. (La pl.) Numele a trei plante erbacee: a) plantă cu flori mari, albe sau trandafirii, mătăsoase şi cu fructele argintii, păroase (Anemone silvestris); b) plantă cu flori albe pe… …   Dicționar Român

  • ovibos — OVIBÓS, oviboşi, s.m. (La pl.) Gen de mamifere rumegătoare din regiunile boreale, care are caractere de oaie şi de bou; (şi la sg.) animal care face parte din acest gen. – Din fr. ovibos. Trimis de ana zecheru, 12.05.2004. Sursa: DEX 98  ovibós… …   Dicționar Român

  • păcuină — PĂCUÍNĂ, păcuini, s.f. (reg.) Oaie. – lat. pecuina. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98  PĂCUÍNĂ s. v. oaie, strămior. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  păcuínă, păcuíni, s.f. (reg …   Dicționar Român

  • şevro — ŞEVRÓ, şevrouri, s.n. Piele moale şi subţire (prelucrată din piele de capră, de oaie etc.) din care se confecţionează încălţăminte, mănuşi, genţi etc. [var.: şevróu s.n.] – Din fr. chevreau. Trimis de LauraGellner, 29.04.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • ţurcă — ŢÚRCĂ1, ţurci, s.f. Beţisor ascuţit la ambele capete, cu care se joacă copiii, încercând să l arunce cât mai departe cu ajutorul altui băţ mai lung; jocul la care se foloseşte acest beţişor. – cf. ucr., rus. c u r k a. Trimis de laura tache,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”