- oiţă
- OÍŢĂ, oiţe, s.f. 1. Diminutiv al lui oaie; oişoară, oiţică. 2. (La pl.) Numele a trei plante erbacee: a) plantă cu flori mari, albe sau trandafirii, mătăsoase şi cu fructele argintii, păroase (Anemone silvestris); b) plantă cu flori albe pe dinăuntru şi trandafirii pe dinafară (Anemone narcissiflora); c) floarea-Paştelui. – Oaie + suf. -iţă.Trimis de oprocopiuc, 30.04.2004. Sursa: DEX '98OÍŢĂ s. 1. (zool.) (pop.) oişoară. 2. (bot.; Anemone silvestris) (reg.) dediţei-de-pădure (pl.), dediţei-săl-batici (pl.).Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeOÍŢĂ s. v. floarea-paştelui, pâinişoară, scatiu, sisinei, sticlete.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeoíţă s. f., g.-d. art. oíţei; pl. oíţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOÍŢ//Ă oiţăe f. (diminutiv de la oaie) Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze adânc crestate, cu flori mari, albe sau galbene, şi cu fructe păroase; popilnic-iepuresc; floarea-vântului; floarea-paştelui. /oaie + suf. oiţăiţăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.