- ojic
- ojíc s.m. – (Olt.) Mîncărime, arsură pe tubul digestiv. – var. ojig. sb. ožig "flacără" (Puşcariu, Dacor., VII, 124), cf. jig. – Der. ojiji, vb. (Trans., Banat, Olt., a arde, a lua foc), din sb. ožeči, ožežem.Trimis de blaurb, 17.06.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.