- năzui
- NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. intranz. 1. A tinde cu străduinţă către ceva; a aspira, a râvni. ♦ refl. şi intranz. (reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoinţa, îndurarea cuiva. 3. (înv. şi reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ţinti să ajungă la... – et. nec. cf. magh. n é z .Trimis de LauraGellner, 06.06.2004. Sursa: DEX '98NĂZUÍ vb. v. aspira.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeNĂZUÍ vb. v. apuca, îndrepta, lua, merge, orienta, păşi, pleca, porni.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimenăzuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năzuiésc, imperf. 3 sg. năzuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. năzuiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA NĂZU//Í năzuiiésc intranz. 1) A-şi orienta activitatea spre atingerea unui scop (fiind stăpânit de o dorinţă puternică); a aspira; a tinde; a ţinti. 2) înv. A se îndrepta în mod hotărât undeva. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXnăzuí (-uésc, năzuít), vb. – 1. A se adăposti, a se refugia. – 2. A se îndrepta către, a se adresa. – 3. A-şi îndrepta privirile, a aspira, a pretinde. – 4. A solicita, a implora. sl. nazyvati "a invoca" (Cihac, II, 214; Tiktin), cf. sb., cr. naz(i)vati "a dori". – Der. năzuinţă, s.f. (aspiraţie, pretenţie; dorinţă); nizui, vb. refl. (Trans., a se osteni, a se strădui), prin intermediul mag. nézni; nizuinţă, s.f. (Trans., aspiraţie, ţel).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.