aspira

ASPIRÁ, aspír, vb. I. 1. tranz. A trage aerul în plămâni, a inspira; p.ext. a inspira o dată cu aerul şi alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. intranz. fig. A năzui, a tinde către ceva. – Din fr. aspirer, lat. aspirare.

Trimis de cata, 11.02.2004. Sursa: DEX '98



ASPIRÁ vb. 1. v. inspira. 2. v. inhala. 3. v. absorbi. 4. a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a pretinde, a râvni, a tinde, a ţinti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. şi reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. şi Mold.) a bărăni, (înv.) a aţinti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (aspira să fie un mare poet.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



aspirá vb., ind. prez. 1 sg. aspír, 3 sg. şi pl. aspíră

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A ASPIRÁ aspír 1. tranz. 1) (în special aer) A trage în plămâni în procesul respiraţiei; a inspira. 2) (despre aparate, pompe etc.) A trage în sine (lichid, praf, gaz etc.). 2. intranz. fig. A-şi orienta activitatea spre atingerea unui scop (fiind stăpânit de o dorinţă puternică); a tinde; a năzui. /<fr. aspirer, lat. aspirare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ASPIRÁ vb. I. 1. tr. A trage aer în plămâni; a inspira. ♦ (Despre o pompă) A trage, a absorbi (un fluid) prin modificarea presiunii aerului. ♦ A pronunţa un sunet întovărăşindu-l de un sunet laringal. 2. intr. (fig.) A ţinti, a năzui, a tinde spre ceva. [P.i. aspir, conj. -re. [< fr. aspirer, it. aspirare < lat. adspirare].

Trimis de LauraGellner, 06.03.2006. Sursa: DN



ASPIRÁ vb. I. tr. 1. a trage aer în plămâni; a inspira. 2. (despre o pompă) a absorbi (un fluid, praful etc.) 3. a pronunţa un sunet, întovărăşindu-l de un sunet laringal. II. intr. (fig.) a năzui, a tinde (spre). (< fr. aspirer, lat. adspirare)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN