cioturos — CIOTURÓS, OÁSĂ, cioturoşi, oase, adj. (Despre copaci, lemne, obiecte de lemn etc.) Cu multe cioturi sau noduri; noduros. ♦ fig. (Despre mâini, picioare, degete etc.) Cu oasele proeminente (care fac impresia unor crengi sau rădăcini uscate). [var … Dicționar Român
cep — CEP, cepuri, s.n. 1. Dop de lemn, de formă tronconică, cu care se astupă gaura butoiului. ♦ Canea. ♦ Gaură de umplere sau de scurgere a lichidului dintr un butoi care se închide cu un cep (1) sau cu o canea. ♢ expr. A da cep (unei buţi, unui… … Dicționar Român
ciot — CIOT, cioturi, s.n. 1. Parte rămasă dintr un copac după ce restul a fost tăiat sau rupt. ♦ Parte mică rămasă dintr un obiect (de formă lungă). Un ciot de creion. ♦ Nod proeminent într un trunchi, într o ramură, într o scândură etc. 2. Parte… … Dicționar Român
buberic — BUBERÍC, buberici, s.m. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu frunze dinţate şi cu flori brune sau verzi măslinii (Scrophularia nodosa). – cf. bg. b u b r e k rinichi . Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BUBERÍC s. (bot.; Scrophularia… … Dicționar Român
buret — BURÉT s.n. 1. Fir de mătase naturală, gros şi neregulat, obţinut prin macerarea specială a unor gogoşi. 1. Ţesătură de mătase fabricată din acest fir; p. ext. ţesătură de bumbac cu fir gros, noduros şi poros. – Din fr. bourrette. Trimis de… … Dicționar Român
chici — chici, chíciuri, s.n. (reg.) 1. coapsă, şold. 2. pădure din care se taie nuiele. 3. grind cu vegetaţie de sălcii şi arini; vârf de ostrov; prag. Trimis de blaurb, 05.04.2006. Sursa: DAR chíci ( uri), s.n. – Tufiş, desiş, hăţiş. sl. kiće crengi… … Dicționar Român
ciomag — CIOMÁG, ciomege, s.n. Băţ mare şi gros, adesea cu măciulie sau întărit cu fier la unul din capete; bâtă. ♦ Lovitură, bătaie dată cuiva cu un astfel de băţ. – Din tc. çomak. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98 CIOMÁG s. bâtă, măciucă,… … Dicționar Român
ciotârcă — CIOTÂRCĂ, ciotârci, s.f. (reg.) Arbore foarte strâmb şi cioturos; buştean noduros. – Din ciot. Trimis de gall, 07.02.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
clenci — CLENCI, clenciuri, s.n. (pop.) 1. Creangă pe ale cărei bifurcaţii tăiate parţial se pot agăţa unele obiecte. 2. Fiecare dintre bifurcaţiile coarnelor cerbului. 3. fig. Pricină, motiv (de ceartă). ♦ Sens ascuns; tâlc, dedesubt. – Din bg. klinče.… … Dicționar Român
golomoţ — golomóţ, golomóţuri, s.n. (reg., înv.) 1. ceva boţit şi făcut ghem. 2. încurcătură. 3. plantă cu aspect noduros. Trimis de blaurb, 16.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
