- noduroasă
- NODUROÁSĂ s. v. golomăţ.Trimis de siveco, 16.12.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
trestie — TRÉSTIE, trestii, s.f. Numele a două plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigidă; a) plantă erbacee care creşte până la 4 sau 5 m înălţime, cu tulpina având numeroase noduri, cu frunze verzi albăstrui şi cu flori verzi gălbui,… … Dicționar Român
buturugă — BUTURÚGĂ, buturugi, s.f. Bucată noduroasă sau scorburoasă dintr un trunchi de copac; butuc, butură. ♦ Bucată groasă de lemn de foc; buştean. – cf. b u t u r ă şi t u m u r u g. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BUTURÚGĂ s. buştean,… … Dicționar Român
noduros — NODURÓS, OÁSĂ, noduroşi, oase, adj. 1. (Despre sfori, aţe, ţesături) Care are (multe) noduri (1). 2. (Despre arbori, lemne, diverse plante) Cu noduri (2), plin de noduri. 3. (Despre fiinţe sau părţi ale corpului lor) Cu articulaţii proeminente… … Dicționar Român
golomăţ — s.m. v. golomoz1. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GOLOMĂŢ s. (bot.; Dactylis glomerata) (reg.) noduroasă. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
jirovete — jirovéte s.m. (reg.) bâtă noduroasă, zdravănă. Trimis de blaurb, 27.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
nodozitate — NODOZITÁTE, nodozităţi, s.f. 1. Formaţie patologică rezultată din înmulţirea celulelor rădăcinilor de leguminoase în urma infecţiei cu anumite bacterii. 2. Proeminenţă la articulaţiile corpului sau a unei părţi a lui. ♦ Nodul (1). 3. Ridicătură… … Dicționar Român
răcan — RĂCÁN, răcani, s.m. (depr.) Recrut (în armată). – Probabil contaminare între rec[r]ut şi râtan. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98 RĂCÁN s. v. recrut. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime răcán s. m., pl. răcáni … Dicționar Român
sclipeţ — SCLIPÉŢ, sclipeţi, s.m. (bot.) 1. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina noduroasă, cu frunze compuse din trei foliole şi cu flori galbene, întrebuinţată în medicină (Potentilla erecta). 2. Dumbeţ. – et. nec. Trimis de claudia,… … Dicționar Român
viţă — VÍŢĂ, viţe, s.f. I. (Adesea determinat prin de vie ) Nume dat mai multor plante perene cu rădăcina puternică, cu tulpina lipsită de susţinere proprie, din care ies mlădiţe cu cârcei agăţători, cu frunze mari, crestate adânc şi cu fructele în… … Dicționar Român