trestie

trestie
TRÉSTIE, trestii, s.f. Numele a două plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigidă; a) plantă erbacee care creşte până la 4 sau 5 m înălţime, cu tulpina având numeroase noduri, cu frunze verzi-albăstrui şi cu flori verzi-gălbui, pătate cu violet, dispuse în spice, a cărei tulpină se întrebuinţează la împletituri, îngrădituri etc. (Arundo donax); b) stuf. ♢ Trestie de câmp(uri) (sau mică, noduroasă) = plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina înaltă şi puternică, cu frunze lungi şi înguste, cu inflorescenţa un panicul, cultivată în ţările calde ca plantă industrială, pentru fabricarea zahărului (Saccharum officinale). ♢ Compus: trestie-de-mare sau trestie-spaniolă = plantă din familia palmierilor, cu tulpina foarte lungă, subţire şi flexibilă, din care se fac bastoane şi împletituri (Calamus rotang). – Din sl. trĩstĩ.
Trimis de dante, 09.11.2007. Sursa: DEX '98

TRÉSTIE s. (bot.) 1. (Phragmites communis sau australis) v. stuf. 2. trestie-de-câmp (Calamagrostis epigeios) = (reg.) pănuşiţă, stuf, iarbă-roşie, trestie-mică, trestie-noduroasă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

tréstie s. f. (sil. -ti-e), art. tréstia (sil. -ti-a) g.-d. art. tréstiei; pl. tréstii, art. tréstiile (sil, -ti-i)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TRÉSTI//E trestiei f. Plantă erbacee cu tulpina lemnoasă, cilindrică, cu frunze de culoare verde-albăstruie şi flori verzi-gălbui, cu pete violete. ♢ trestie-de-zahăr plantă cultivată în ţările calde pentru sucul dulce din care se fabrică zahăr. trestie mică (sau noduroasă) trestie cu flori verzi-deschise, violete sau purpurii, care creşte pe malul râurilor, prin fânaţuri şi la marginea pădurii. trestie de mare, trestie spaniolă plantă înrudită cu palmierul, cu tulpina înaltă, subţire şi flexibilă, din care se fac bastoane, vergi şi împletituri. [G.-D. trestiei; Sil. -ti-e] /<sl. tresti
Trimis de siveco, 10.06.2007. Sursa: NODEX

tréstie (-ii), s.f. – Stuf, papură (Arundo donax). sl. trŭštĭ, truštije (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 421; Conev 47), cf. bg. trăstika (› mr. trîscă, megl. trăscă). – Der. trestioară, s.f. (plantă, Calamagrotis arundinaea); trestiiş, s.n. (desiş de trestie, loc cu trestie).
Trimis de blaurb, 01.04.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • tréstie — s. f. (sil. ti e), art. tréstia (sil. ti a) g. d. art. tréstiei; pl. tréstii, art. tréstiile (sil, ti i) …   Romanian orthography

  • trestiemică — TRESTIE MÍCĂ s. v. trestie de câmp. Trimis de siveco, 02.01.2008. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • trestiiş — TRESTIÍŞ, trestiişuri, s.n. Desiş de trestie. – Trestie + suf. iş. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  trestiíş s. n., pl. trestiíşuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  TRESTIÍŞ trestiişuri n. 1) Loc unde creşte …   Dicționar Român

  • trestioară — TRESTIOÁRĂ, trestioare, s.f. 1. Diminutiv al lui trestie. 2. Numele mai multor plante graminee cu tulpina înaltă, asemănătoare cu trestia (Calamagrostis). [pr.: ti oa ] – Trestie + suf. ioară. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • rom — ROM2, romi, s.m. Ţigan. – Din ţig. rom om . Trimis de RACAI, 04.03.2009. Sursa: DEX 98  ROM1, (2) romuri, s.n. 1. Băutură alcoolică tare obţinută prin fermentarea (naturală sau artificială) şi distilarea sucului sau melasei din trestie de zahăr… …   Dicționar Român

  • vrabie — VRÁBIE, vrăbii, s.f. Pasăre mică cu penele de culoare brună împestriţate cu negru, cu pântecele cenuşiu, cu ciocul scurt, conic şi cu coada trunchiată; vrăbete (Passer domesticus). ♢ expr. A avea minte de vrabie, se spune despre o persoană… …   Dicționar Român

  • bungalou — BUNGALÓU, bungalouri, s.n. Locuinţă din lemn sau din împletitură de trestie, fără etaj, înconjurată de verande şi de vegetaţie. – Din engl. bungalow. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  bungalóu s. n., art. bungalóul; pl. bungalóuri… …   Dicționar Român

  • closteu — clostéu, clostéie, s.n. (reg.) rădăcina de trestie, trestie retezată. Trimis de blaurb, 17.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • fluiera — FLUIERÁ, flúier, vb. I. intranz. I. 1. A emite un sunet asemănător cu al fluierului (1) sau o combinaţie (melodică) de sunete, suflând printre buze sau printre degetele băgate în gură. ♢ Compus: fluieră vânt s.m. invar. = om care îşi pierde… …   Dicționar Român

  • gard — GARD, garduri, s.n. 1. Construcţie de lemn, de metal, de zidărie etc. care împrejmuieşte o curte, un teren, o grădină etc. ♢ Gard viu = plantaţie deasă de arbuşti, de forma unui gard (1), care serveşte la împrejmuirea unui loc sau ca element… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”