clenci

clenci
CLENCI, clenciuri, s.n. (pop.) 1. Creangă pe ale cărei bifurcaţii tăiate parţial se pot agăţa unele obiecte. 2. Fiecare dintre bifurcaţiile coarnelor cerbului. 3. fig. Pricină, motiv (de ceartă). ♦ Sens ascuns; tâlc, dedesubt. – Din bg. klinče.
Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CLENCI s. v. clanţă, gătej, ivăr, încuietoa-re, măsea, surcea, surcică, uscătură, vreasc.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

clenci s. n., pl. clénciuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CLENCI clenciuri n. pop. 1) Creangă pe ale cărei ramuri bifurcate se poate atârna ceva. 2) (la cerbi) Bifurcaţie a coarnelor. 3) Cârlig la uşă sau la fereastră. 4) fig. Motiv pentru ceartă. 5) Sens profund ascuns; tâlc; noimă. /<bulg. klinţe
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

clénci (clénciuri), s.n. – 1. Creangă cu bifurcaţiile tăiate parţial de care se pot agăţa obiecte diverse. – 2. Bifurcaţie a coarnelor cerbului. – 3. Ciot de creangă. – 4. Mecanism cu clichet. – 5. Limbă de cataramă. – 6. Clanţă de uşă. – 7. Încurcătură, tertip, dificultate. – Megl. clinci. Origine necunoscută, cu excepţia faptului de a fi vorba de o creaţie din familia lui clanţ. Cihac, II, 61, îl punea în legătură cu sl. ključĭ "cheie"; Capidan, Dacor., III, 1008, cu bg. klečka "aşchie" şi DAR presupune o contaminare a acestor cuvinte cu bg. klinče "cui de potcoavă". – Der. clenciuros (var. înv. clincios), adj. (noduros). DAR pune în legătură cu clenci adj. înclincit (împerecheat; se spune despre cîini).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • clenci — s. n., pl. clénciuri …   Romanian orthography

  • clanţă — CLÁNŢĂ, clanţe, s.f. 1. Mâner metalic montat la broasca uşii sau a porţii, care prin apăsare, face să funcţioneze mecanismul de închidere şi de deschidere al acestora; clampă. 2. fig. (peior. şi fam.) Gură. ♢ expr. A( i) da cu clanţa = a vorbi… …   Dicționar Român

  • clenciuros — CLENCIUR//ÓS clenciurosoásă (clenciurosóşi, clenciurosoáse) Care are clenciuri; cu clenciuri. [Sil. ciu ros] /clenci + suf. clenciurosos Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX …   Dicționar Român

  • clocimp — clocímp, clocímpuri, s.n. (reg.) 1. restul unei ramuri tăiate de lângă tulpină; clenci. 2. restul de la cocenii de porumb tăiaţi, rămas la pământ; cocălău, cocean, ciocan, cioclej, tulean. 3. cui de lemn. 4. lemnul pe care stă vârtelniţă; popici …   Dicționar Român

  • colugă — colúgă s.f. (reg.) partea unei crengi tăiate lăsate lângă tulpină; cloambă, clenci. Trimis de blaurb, 22.04.2006. Sursa: DAR  colúgă ( gi), s.f. – Ciorchine. Origine obscură. După DAR, este în legătură cu rut. koljučka ghimpe . Trimis de blaurb …   Dicționar Român

  • ichiu — ichíu, ichíuri, s.n. (pop.) 1. (la jocul de arşice) arşic mai mare (plumbuit) cu care se lovesc celelalte arşice în timpul jocului; soalbă, ţap. 2. (fig.) coardă. 3. (fig.) clenci, greutate. Trimis de blaurb, 30.05.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • măsea — MĂSEÁ, măsele, s.f. 1. Fiecare dintre dinţii mari (terminaţi cu o suprafaţă plată) fixaţi în partea posterioară a maxilarelor, după canini, la om şi la unele animale, servind la zdrobirea şi la măcinarea alimentelor; molar1. ♢ Măsea de minte =… …   Dicționar Român

  • vreasc — VREASC, vreascuri, s.n. Creangă, ramură uscată şi desprinsă de pe copac. [var.: vréscur s.n.] – Din sl. chvrastŭ. Trimis de ana zecheru, 27.03.2004. Sursa: DEX 98  VREASC s. (mai ales la pl.) gătej, surcea, surcică, uscătură, (înv. şi reg.) târş …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”