vreasc

vreasc
VREASC, vreascuri, s.n. Creangă, ramură uscată şi desprinsă de pe copac. [var.: vréscur s.n.] – Din sl. chvrastŭ.
Trimis de ana_zecheru, 27.03.2004. Sursa: DEX '98

VREASC s. (mai ales la pl.) gătej, surcea, surcică, uscătură, (înv. şi reg.) târş, (reg.) rancotă, rascotă, (prin Bucov.) clenci, (prin Transilv.) hăbădic, pogmete (pl.), (prin Munt.) raburi (pl.), (prin Bucov.) selniţă, (prin Transilv.) sfărgaci, (Ban.) sibă, (înv.) şormânt. (Face focul cu nişte vreascuri.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

vreasc s. n., pl. vreáscuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VREASC vreascuri n. Creangă subţire şi uscată, căzută din copac; uscătură; dărâmătură. /<sl. hvrastu
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • vreasc — s. n., pl. vreáscuri …   Romanian orthography

  • gătej — GĂTÉJ, găteje, s.n. Creangă subţire şi uscată care serveşte la aprinderea focului; vreasc. – cf. sl. g a t ĩ. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GĂTÉJ s. (mai ales la pl.) v. vreasc. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  gătéj… …   Dicționar Român

  • surcea — SURCEÁ, ÍCĂ, surcele, s.f. Aşchie care sare când se ciopleşte sau când se taie un lemn, surcel; p. ext. vreasc, gătej, beţişor. – Refăcut din surcele (pl. lui surcel). Trimis de ionel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SURCEÁ s. 1. aşchie, surcică,… …   Dicționar Român

  • hăbădic — HĂBĂDÍC, hăbădicuri, s.n. (reg.) Vreasc. – bg. habatija. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DLRM  HĂBĂDÍC s. v. gătej, surcea, surcică, uscătură, vreasc. Trimis de siveco, 29.03.2008. Sursa: Sinonime  hăbădíc, hăbădícuri, s.n. ( …   Dicționar Român

  • târş — TÂRŞ, târşi, s.m. 1. Copac pipernicit, nedezvoltat, uscat; p. ext. pădure cu astfel de copaci, crescuţi printre rădăcini şi cioturi. 2. Cracă pe care se clădesc căpiţele de fân, din care se fac îngrădituri primitive etc. [pl. şi: (n.) târşuri] –… …   Dicționar Român

  • uscătură — USCĂTÚRĂ, uscături, s.f. 1. Creangă subţire şi uscată. ♦ Aşchie, surcea. 2. (Mai ales la pl.) Mâncare uscată, care se poate mânca rece (şi fără o pregătire specială). ♦ Uscăţea, v. uscăţel (3). – Usca + suf. ătură. Trimis de valeriu, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • vrescurel — VRESCURÉL, vrescurele, s.n. Diminutiv al lui vreasc. – Vreasc + suf. urel. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  vrescurél s. n., pl. vrescurele Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • şibă — ŞÍBĂ s. v. crăculiţă, crăcuşoară, crăcuţă, crenguţă, gătej, rămurea, rămurică, surcea, surcică, uscătură, vreasc. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  şíbă, şíbe, s.f. (reg.) 1. crenguţă; vreasc, surcică. 2. prăjină de care se leagă… …   Dicționar Român

  • târş — I. (copac pipernicit) s. m., pl. târşi II. (vreasc) s. n., pl. tấrşuri …   Romanian orthography

  • cleamp — cleamp, cleámpuri, s.n. (reg.; mai ales la pl.) cep lung; creangă uscată; vreasc. Trimis de blaurb, 14.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”