noaten

NOÁTEN, -Ă, noateni, -e, s.m. şi f. 1. (pop.) Miel sau mioară de la înţărcare până la doi ani. ♢ (Adjectival) Miel noaten. 2. (reg.) Mânz a cărui limită de vârstă variază de la şase luni până la doi sau trei ani. 3. (reg.) Lână (neagră) de miel sau de mioară tunsă în al doilea an. [var.: noátin, -ă s.m. şi f.] – lat. annotinus, -a, -um "în vârstă de un an".

Trimis de cornel, 08.06.2004. Sursa: DEX '98



NOÁTEN s. (zool.) 1. cârlan, mior. (noaten este mielul de peste un an.) 2. (înv. şi reg.) strâjnic. (noaten este calul de circa doi ani.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



noáten s. m., pl. noáteni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



NOÁTEN noateni m. rar 1) Miel de la vârsta înţărcării până la doi ani. 2) Mânz între şase luni şi doi sau trei ani. /<lat. annoctinus, noatena, noatenum

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



noáten, noátenă, noáteni, noátene, adj., s.m. şi f. 1. (adj., înv. şi reg.; despre oi, berbeci, miei) care a împlinit un an, în vârstă de un an. 2. (adj.; reg.) cu lâna de culoare închisă (de la cafeniu la negru). 3. (adj.; înv. şi reg.; despre lână) care este tuns de pe oi noatene. 4. (s.m.; reg.) miel, oaie sau berbec a căror limită de vârstă variază după regiuni (de la 6 luni până la doi sau trei ani); mia, mioară, cârlan, interţiu; berbec de 3 ani castrat; berbec pentru reproducţie. 5. (s.f.; reg.) lână tunsă de pe miei şi mioare (în al doilea an); o cantitate anumită de lână nelucrată. 6. (s.m. şi f.; reg.) mânz (de la 6 luni până la 3 ani), mânză, cârlan, tretin; (fig.; s.m.) tânăr, flăcău, mânz.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR