- cârlan
- CÂRLÁN, cârlani, s.m. 1. Miel sau ied care a încetat să mai sugă, care a fost înţărcat; miel sau ied până la vârsta de circa un an. 2. Mânz sau cal tânăr, până la vârsta de circa trei ani. – et. nec.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CÂRLÁN s. v. noaten.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecârlán s. m., pl. cârlániTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCÂRLÁN cârlani m. 1) Miel înţărcat. 2) reg. Mânz sau cal tânăr până la trei ani. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcârlán (cârláni), s.m. – 1. Mînz de doi ani. – 2. Berbec de un an. Origine necunoscută. Ar putea fi dim. călan, cu r infix (după Lambrior 107; Creţu 327 şi Candrea, Elemente, 405, din lat. *caballanus); dar al doilea sens este dificil de explicat. Abundă ipoteze incerte: din mag. kerlany (Cihac, II, 488), care fără îndoială provine din rom.; din lat. carnalis (Philippide, Principii, 150; Giuglea, Dacor., I, 245-7; Giuglea, LL, I, 171; cf. DAR); cf. sp. carnero, însă der. este dificilă; din sl. *krdlanŭ, de la krŭdo › cîrd (Weigand, Jb, XVI, 222); din fondul preromanic (Rusu, Dacor., XI, 148; Lahovary 321). – Der. cîrlănar, s.m. (păstor, cioban). Din rom. este mag. kirlán, kerlany (Edelspacher 16).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.