mior

MIÓR, miori, s.m. (reg.) Miel mai mare; noaten. [pr.: mi-or] – Din mioară (derivat regresiv).

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



MIÓR s. (zool.) cârlan, noaten. (mior este mielul de peste un an.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



miór s. m., pl. mióri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MIÓR miori m. Miel de la unu până la doi ani. /Din mioară

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



miór s.m. – Miel de doi ani. – Mr. miliur, megl. mil’or. Din miel, cu suf. -or (Tiktin; Rosetti, BL, V, 56; Rosetti, Mélanges, 174). Der. de la un lat. *agnelliolus (Puşcariu 1093; Candrea-Dens., 1101; Candrea), deşi posibilă, nu pare o ipoteză necesară. – Der. mioară, s.f. (oiţă, mieluşea); miorar, s.m. (păstorel, ciobănaş); strămior, s.m. (miel de doi ani). – Din rom. provin ngr. μπλιώρα sau μιλιόρι (Meyer, Neugr. St., II, 76), alb. miljorë, miljuar, miljora (Meyer 278), ngr. din Sarakatchan mbl’or(a) (Höeg 111), mag. mióra, millóra (Edelspacher 19; Candrea, Elemente, 405).

Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER