noatin

NOÁTIN, -Ă s.m. şi f. v. noaten.

Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



noátin (noátină), adj. – (Oaie) de peste un an. – var. noaten. Mr. noaten, megl. noatin, istr. notir. lat. annōtĭnus (Puşcariu 1186; Candrea-Dens., 59; REW 485), cf. lat. annōtῑnus › fr. antenois (G. Paris, rom., XXI, 597). Din rom. provine mag. nótin.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER