insuficient — INSUFICIÉNT, Ă, insuficienţi, te, adj. (Adesea adverbial) Care nu este suficient, de ajuns (cantitativ), care nu satisface (calitativ), nesatisfăcător; nemulţumitor. ♦ (Substantivat, m.) Calificativ sub limita de trecere (la un examen). [pr.: ci… … Dicționar Român
destul — DESTÚL, Ă, destui, le, adj., adv. 1. adj., adv. (Care este) în cantitate suficientă, atât cât trebuie. 2. adj., adv. (Care este) în cantitate sau în număr mare; mult. ♢ (Substantivat, n. pl.) A suferit destule. 3. adj … Dicționar Român
lipsi — LIPSÍ, lipsesc, vb. IV. 1. intranz. A nu (mai) fi, a nu (mai) exista, a nu se (mai) găsi (acolo unde în mod normal trebuia să se afle). ♦ (Construit cu dativul) A nu avea ceva. Ce ţi lipseşte? 2. intranz. (Despre oameni) A nu fi de faţă, a nu se… … Dicționar Român
nesatisfăcător — NESATISFĂCĂTÓR, OÁRE, nesatisfăcători, oare, adj. Care nu satisface o dorinţă, o necesitate, o exigenţă. ♦ Care nu corespunde unor norme, criterii, exigenţe. – Ne + satisfăcător. Trimis de GabiAlex, 09.06.2004. Sursa: DEX 98 Nesatisfăcător ≠… … Dicționar Român
sătul — SĂTÚL, Ă, sătui, le, adj. 1. Care şi a potolit pe deplin foamea sau setea, care s a săturat; săturat. ♢ (Substantivat) Sătulul nu crede celui flămând. 2. fig. Satisfăcut de ceva, mulţumit. 3. fig. Care a ajuns la saturaţie, care nu mai poate… … Dicționar Român
