arogánţã — s. f., g. d. art. arogánţei … Romanian orthography
arogant — AROGÁNT, Ă, aroganţi, te, adj. (Adesea substantivat) Care se poartă cu aroganţă; care arată, trădează aroganţă. – Din fr. arrogant, lat. arrogans, ntis. Trimis de romac, 09.02.2009. Sursa: DEX 98 Arogant ≠ modest, simplu Trimis de siveco, 03.08 … Dicționar Român
prezumţie — PREZÚMŢIE, prezumţii, s.f. (livr.) 1. Părere întemeiată pe aparenţe, pe ipoteze, pe deducţii; presupunere, supoziţie. ♦ Recunoaştere a unui fapt ca autentic din punct de vedere juridic, până la proba contrară. 2. Părere exagerat de bună despre… … Dicționar Român
trufie — TRUFÍE, trufii, s.f. Atitudine dispreţuitoare şi arogantă, plină de mândrie şi de înfumurare; semeţie, îngâmfare, aroganţă, trufă2. ♢ loc. adv. Cu trufie = în mod arogant, îngâmfat. – Trufă2 + suf. ie. Trimis de laura tache, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
important — IMPORTÁNT, Ă, importanţi, te, adj. Care are însemnătate, valoare; însemnat. ♦ (Despre persoane) De vază; remarcabil, ilustru. ♦ (ir.) Care se crede om de seamă; plin de aroganţă, îngâmfat. – Din fr. important. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
morgă — MÓRGĂ1, morgi, s.f. Clădire special amenajată în care se depun cadavrele neidentificate şi unde se fac autopsii în cazul când este necesar să se constate cauza morţii. ♦ Sală specială într un spital unde se depun morţii până la înmormântare. –… … Dicționar Român
prezumţiozitate — PREZUMŢIOZITÁTE s.f. (livr.) Înfumurare, aroganţă. [pr.: ţi o ] – Prezumţios + suf. itate. Trimis de oprocopiuc, 13.04.2004. Sursa: DEX 98 prezumţiozitáte s. f. (sil. ţi o ), g. d. art. prezumţiozităţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român
ţâfnă — ŢÂFNĂ, ţâfne, s.f. (pop.) 1. Ifos, aroganţă; trufie. ♦ Arţag. ♢ expr. A i sări (cuiva) ţâfna = a se mânia. A umbla cu ţâfna în nas = a fi mereu gata de ceartă. 2. Cobe (1). – Din ngr. tsífna. Trimis de laura tache, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
mărime — MĂRÍME, mărimi, s.f. 1. Însuşirea de a fi mare; întindere, dimensiune, cantitate, volum. ♦ Talie, statură. ♦ Proporţie, valoare. ♦ Importanţă, însemnătate, gravitate. ♦ (fiz.) Proprietate comună a unor obiecte, pe baza căreia acestea pot fi… … Dicționar Român
suficienţă — SUFICIÉNŢĂ, suficienţe, s.f. 1. (Rar) Faptul de a fi suficient; îndestulare. 2. Încredere, mulţumire de sine exagerată; vanitate. [pr.: ci en ] – Din it. sufficienza. Trimis de IoanSoleriu, 29.07.2004. Sursa: DEX 98 SUFICIÉNŢĂ s. v. aroganţă,… … Dicționar Român
