nemuríre — s. f., g. d. art. nemurírii … Romanian orthography
Dina Cocea — Born 27 November 1912 Bucharest, Romania Died 28 October 2008(2008 10 28) (aged 95) Bucharest, Romania … Wikipedia
ambrozie — AMBRÓZIE s.f. (În mitologia greacă) Hrană aromată a zeilor, despre care se credea că dă nemurire şi tinereţe veşnică; p. ext. băutură minunată. – Din fr. ambroisie, lat. ambrosia. Trimis de ana zecheru, 03.04.2003. Sursa: DEX 98 ambrózie s. f.… … Dicționar Român
imortalitate — imortalitáte s. f., g. d. art. imortalităţii Trimis de siveco, 08.02.2008. Sursa: Dicţionar ortografic IMORTALITÁTE s.f. (Rar) Nemurire. [cf. fr. immortalité]. Trimis de LauraGellner, 25.04.2005. Sursa: DN IMORTALITÁTE s … Dicționar Român
Christian Tamas — (b. November 13, 1964, Letca, Sălaj) is a Romanian writer, translator, Orientalist, Middle Eastern studies researcher, and philosopher. He has a B.A. degree in Arabic language and literature (University of Bucharest, Faculty of Foreign Languages… … Wikipedia
imortalizare — IMORTALIZÁRE, imortalizări, s.f. Acţiunea de a imortaliza şi rezultatul ei. – v. imortaliza. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IMORTALIZÁRE s. eternizare, perpetuare, (înv.) înveşnicire. (imortalizare memoriei sale.) Trimis de siveco,… … Dicționar Român
moarte — MOÁRTE, morţi, s.f. 1. Încetare a vieţii, oprire a tuturor funcţiilor vitale, sfârşitul vieţii; răposare; deces. ♢ loc. adj. Fără (de) moarte = a) veşnic, nemuritor; b) (despre obiecte) foarte durabil, foarte trainic. ♢ De moarte = a) loc. adj.… … Dicționar Român
muri — MURÍ, mor, vb. IV. intranz. 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viaţă; a răposa, a deceda, a sucomba, a expia. ♢ expr. A muri cu zile = a deceda în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări neprevăzute. ♦ (Prin exagerare) A… … Dicționar Român
murire — MURÍRE, muriri, s.f. (înv.) Faptul de a muri (1); moarte. – v. muri. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Murire ≠ nemurire, nemuritor, nepieritor Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime muríre s. f., g. d. art. murírii; … Dicționar Român
nectar — NECTÁR s.n. 1. Suc (dulce) secretat de glandele nectarifere ale plantelor şi care, colectat de albine, este transformat în miere. 2. (În mitologia greacă) Băutură a zeilor despre care se credea că dă nemurire celor care o gustă. ♦ p. ext. Băutură … Dicționar Român