- nectar
- NECTÁR s.n. 1. Suc (dulce) secretat de glandele nectarifere ale plantelor şi care, colectat de albine, este transformat în miere. 2. (În mitologia greacă) Băutură a zeilor despre care se credea că dă nemurire celor care o gustă. ♦ p. ext. Băutură minunată, delicioasă. 3. Băutură preparată pe baza sucului natural extras din fructe. Nectar de caise. – Din ngr. nektar, lat., fr. nectar, germ. Nektar.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98NECTÁR s. (pop.) mană, miere, suc. (nectar al plantelor melifere.)Trimis de siveco, 02.04.2007. Sursa: Sinonimenectár s. n., pl. nectáre/nectáruriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNECTÁR nectare n. 1) bot. Lichid secretat, mai ales de florile plantelor malifere, pe care albinele îl adună şi îl transformă în miere. 2) (în mitologia greacă) Băutură divină despre care se credea că dă viaţă fără de moarte. 3) fig. Băutură savuroasă. [pl. şi nectaruri] /<ngr. néctar, lat., fr. nectar, germ. NektarTrimis de siveco, 20.04.2007. Sursa: NODEXNECTÁR s.n. 1. Băutură a zeilor despre care se spunea că face nemuritor pe cel care o gustă. 2. (bot.) Suc dulce secretat de unele glande ale florilor. [< lat., gr. nectar, cf. fr. nectar].Trimis de LauraGellner, 22.11.2006. Sursa: DNNECTÁR s. n. 1. (mit. gr.) băutură a zeilor, despre care se credea că face nemuritor pe cel care o gustă. 2. suc dulce secretat de unele glande ale florilor. 3. (fig.) băutură fermentată; licoare. (< fr., lat. nectar, gr. nektar, germ. Nektar)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.