cerneală — CERNEÁLĂ1 s.f. (pop.) Faptul de a cerni; vopsire în negru. – Cerni + suf. eală. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CERNEÁLĂ2, cerneluri, s.f. 1. Substanţă lichidă sau vâscoasă, variat colorată, care conţine uleiuri sicative, uleiuri… … Dicționar Român
negru — NÉGRU, NEÁGRĂ, negri, e, adj., s.n., s.m. I. adj. 1. (Despre obiecte, fiinţe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai… … Dicționar Român
funingine — FUNÍNGINE, funingini, s.f. Materie neagră sau neagră brună, rezultată din arderea incompletă a corpurilor organice, alcătuită mai ales din cărbune, care se depune pe partea interioară a coşurilor, a sobelor etc. – lat. fuligo, inis. Trimis de… … Dicționar Român
mozavirie — MOZAVIRÍE s. v. animozitate, bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăima re, denigrare, discordie, discreditare, duşmănie, învrăjbire, ostilitate, po negreală, ponegrire, pornire, şoaptă, ură,… … Dicționar Român
negreaţă — NEGREÁŢĂ, negreţi, s.f. Însuşirea de a fi negru; culoare neagră; pată neagră. – lat. nigritia sau negru + suf. eaţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NEGREÁŢĂ s. v. negru. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
negrime — NEGRÍME s. v. negreală, negreaţă, negru. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
negritură — NEGRITÚRĂ s.f. (Rar) Înnegrire; (concr.) substanţă care se foloseşte la vopsit în negru. – Negru + suf. itură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 negritúră s. f. (sil. gri ), g. d. art. negritúrii Trimis de siveco, 10.08.2004.… … Dicționar Român
sperlă — SPÉRLĂ adj. invar. v. ciufulit, deranjat, neîngrijit, vâlvoi, zbârlit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime spérlă ( le), s.f. – Funingine, negreală, spuză. – var. şperlă. Origine incertă. Dacă acest cuvînt este expresiv, cum pare să… … Dicționar Român
tirighie — TIRIGHÍE s.f. Substanţă sedimentară cu aspect sticlos, cu gust acru, rămasă pe pereţii butoaielor după ce s a scos vinul şi folosită în vopsitorie sau pentru acrit mâncărurile; tartru. [var.: (pop.) tireghíe, tirigíe s.f.] – Din ngr. trighía.… … Dicționar Român
