- tirighie
- TIRIGHÍE s.f. Substanţă sedimentară cu aspect sticlos, cu gust acru, rămasă pe pereţii butoaielor după ce s-a scos vinul şi folosită în vopsitorie sau pentru acrit mâncărurile; tartru. [var.: (pop.) tireghíe, tirigíe s.f.] – Din ngr. trighía.Trimis de camelia.soare, 20.12.2008. Sursa: DEX '98TIRIGHÍE s. v. piatră de vin, tartru.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetirighíe s. f., art. tirighía, g.-d. tirighíi, art. tirighíeiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografictirighíe, tirighíi, s.f. (reg.) 1. tartru de acrit mâncărurile. 2. funingine. 3. depunere la suprafaţa ceaiului răcit. 4. negreală de la streşini.Trimis de blaurb, 12.03.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.