nechibzuít — adj. m., pl. nechibzuíţi; f. sg. nechibzuítã, pl. nechibzuíte … Romanian orthography
irezonabil — irezonábil adj. m. rezonabil Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic IREZONÁBIL irezonabilă (irezonabili, irezonabile) Care este lipsit de raţiune; nechibzuit. /Din rezonabil Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX … … Dicționar Român
nebunesc — NEBUNÉSC, EÁSCĂ, nebuneşti, adj. Care denotă lipsă de raţiune, de minte; necugetat, nesocotit. ♦ Care depăşeşte cu mult intensitatea, mărimea, cantitatea etc. obişnuită; excesiv, exagerat. – Nebun + suf. esc. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
nesăbuit — NESĂBUÍT, Ă, nesăbuiţi, te, adj. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuinţă în acţiuni; nechibzuit, nesocotit. ♦ (Despre acţiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedeşte, exprimă, trădează nesăbuinţă; p. ext. lipsit de sens, de… … Dicționar Român
buiac — BUIÁC, Ă, buieci, ce, adj. (reg.) 1. Care trăieşte bine, răsfăţat. 2. Zburdalnic, nebunatic; nechibzuit. – Din sl. bujakŭ. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 buiác adj. m., pl. buiéci; f … Dicționar Român
imprudent — IMPRUDÉNT, Ă, imprudenţi, te, adj. (Adesea adverbial şi substantivat) Care acţionează fără prudenţă; care demonstrează lipsă de prudenţă; nesocotit. – Din fr. imprudent, lat. imprudens, ntis. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Imprudent… … Dicționar Român
nechitit — NECHITÍT, Ă, nechitiţi, te, adj. (reg.) Nesocotit, nechibzuit. – Ne + chitit. Trimis de cornel, 08.06.2004. Sursa: DEX 98 NECHITÍT adj. v. imprudent, nebun, nebunesc, nechibzuit, necugetat, necumpănit, necumpătat, neprevăzător, nesăbuit,… … Dicționar Român
neprecugetat — NEPRECUGETÁT, Ă, neprecugetaţi, te, adj. (Rar) Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit, care denotă nesocotinţă; nechibzuit. – Ne + precugetat. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NEPRECUGETÁT adj. v. imprudent, nebun, ne bunesc … Dicționar Român
nesocotit — NESOCOTÍT, Ă, nesocotiţi, te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotinţă, de chibzuinţă în acţiuni; nechibzuit, nesăbuit; p. ext. uşuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care dovedeşte nesocotinţă;… … Dicționar Român
arunca — ARUNCÁ, arúnc, vb. I. 1. tranz. A face ca ceva (rar cineva) să ajungă la o distanţă oarecare, imprimându i o mişcare violentă; a azvârli. ♢ expr. A arunca (ceva) In aer = a distruge (ceva) cu ajutorul unui exploziv. A( şi) arunca ochii (sau o… … Dicționar Român
