discordant — DISCORDÁNT, Ă, discordanţi, te, adj. Nepotrivit, distonant, nearmonios, strident. ♢ Straturi discordante = straturi ale scoarţei pământului ale căror suprafeţe de stratificaţie nu sunt paralele între ele. – Din fr. discordant. Trimis de… … Dicționar Român
armonie — ARMONÍE1, armonii, s.f. Potrivire desăvârşită a elementelor unui întreg. ♦ Bună înţelegere în relaţiile dintre două persoane, două colectivităţi etc. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); spec. (muz.) concordanţă… … Dicționar Român
armonios — ARMONIÓS, OÁSĂ, armonioşi, oase, adj. Care are armonie1, plin de armonie1, ale cărui părţi componente formează un tot bine închegat şi echilibrat. [pr.: ni os] – Din fr. harmonieux. Trimis de ana zecheru, 17.03.2004. Sursa: DEX 98 Armonios ≠… … Dicționar Român
behăi — BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. intranz. (Despre capre şi oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ tranz. şi intranz. fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. ăi. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98… … Dicționar Român
contorsionat — CONTORSIONÁT, Ă, contorsionaţi, te, adj. 1. Sucit, răsucit; (despre oameni) cu trupul sau o parte a trupului strâmbată (din cauza unei infirmităţi sau a unei suferinţe trecătoare). 2. fig. (Despre stil) Lipsit de armonie, necurgător; chinuit. [pr … Dicționar Român
discord — DISCÓRD, Ă adj. Care nu este acordat, discordat. ♦ Care nu are armonie, nearmonios. [< fr. discord]. Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN DISCÓRD s.n. Poezie lirică medievală de origine provensală, cu o structură neregulată prin… … Dicționar Român
disonant — DISONÁNT, Ă, disonanţi, te, adj. (Adesea fig.) Care sună neplăcut, care reprezintă o disonanţă. – Din fr. dissonant. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98 Disonant ≠ concordant Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
distonant — DISTONÁNT, Ă, distonanţi, te, adj. Care distonează; strident; fals. – Distona + suf. ant. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DISTONÁNT adj. 1. v. nepotrivit. 2. v. nearmonios. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
fals — FALS, Ă, (I) falşi, se, adj., (II) falsuri, s.n. I. adj. 1. Care este contrar adevărului: mincinos, neîntemeiat; care are numai aparenţa adevărului, autenticităţii; imitat, artificial. ♢ (anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate… … Dicționar Român
strident — STRIDÉNT, Ă, stridenţi, te, adj. 1. (Despre sunete; adesea adverbial) Care este ascuţit şi puternic, pătrunzător; lipsit de armonie, neplăcut la auz. ♦ p. gener. Neplăcut, supărător; şocant, izbitor. 2. (Despre culori) Care nu este în armonie cu… … Dicționar Român
