- neaprobare
- NEAPROBÁRE s. v. dezaprobare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
neaprobare
Look at other dictionaries:
dezaprobare — DEZAPROBÁRE, dezaprobări, s.f. Acţiunea de a dezaproba; (concr.) cuvinte, act scris etc. prin care se dezaprobă ceva. – v. dezaproba. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Dezaprobare ≠ acceptare, aprobare, consimţire, încuviinţare… … Dicționar Român
dezavuare — DEZAVUÁRE, dezavuări, s.f (livr.) Faptul de a dezavua. [pr.: vu a ] – v. dezavua. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEZAVUÁRE s. v. blam, blamare, condam nare, desolidarizare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, res… … Dicționar Român
osândire — OSÂNDÍRE, osândiri, s.f. (pop.) Acţiunea de a osândi şi rezultatul ei; condamnare. ♦ (înv.) Necaz, suferinţă. ♢ loc. adj. În osândire = asuprit, urgisit; chinuit. – v. osândi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OSÂNDÍRE s. v.… … Dicționar Român
prihană — PRIHÁNĂ, prihane, s.f. (Rar) Faptă care încalcă morala; vină morală, necinste; păcat. ♢ loc. adj. Fără (de) prihană = curat, pur2, nevinovat; cast. – Din ucr. pryhana. Trimis de ana zecheru, 17.11.2008. Sursa: DEX 98 PRIHÁNĂ s. v. abatere,… … Dicționar Român
reprehensiune — REPREHENSIÚNE, reprehensiuni, s.f. Mustrare, reproş; (reproş) blam. [pr.: si u ] – Din fr. répréhension, lat. reprehensio, onis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 REPREHENSIÚNE s. v. blam, blamare, con damnare, dezaprobare,… … Dicționar Român
reprobaţiune — REPROBAŢIÚNE, reprobaţiuni, s.f. (Rar) Reprobare. [pr.: ţi u ] – Din fr. réprobation, lat. reprobatio, onis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 REPROBAŢIÚNE s. v. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare,… … Dicționar Român
sancţionare — SANCŢIONÁRE, sancţionări, s.f. Acţiunea de a sancţiona şi rezultatul ei. [pr.: ţi o ] – v. sancţiona. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 SANCŢIONÁRE s. I. 1. v. pedepsire. 2. v. penalizare. II. v. confirmare … Dicționar Român
veştejire — VEŞTEJÍRE, veştejiri, s.f. Faptul de a (se) veşteji. [var.: vestejíre s.f.] – v. veşteji. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 VEŞTEJÍRE s. v. ofilire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime VEŞTEJÍRE s … Dicționar Român
