măturătură

măturătură
MĂTURĂTÚRĂ, măturături, s.f. 1. Măturare. 2. (concr.) Gunoi adunat cu mătura. – Mătura + suf. -ătură.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MĂTURĂTÚRĂ s. v. măturat.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

măturătúră s. f., g.-d. art. măturătúrii; pl. măturătúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MĂTURĂTÚR//Ă măturăturăi f. 1) v. A MĂTURA. 2) Gunoi adunat cu mătura (de pe o suprafaţă). /a mătura + suf. măturăturăătură
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • măturat — MĂTURÁT s.n. Măturare. – v. mătura. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Măturat ≠ nemăturat Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  MĂTURÁT s. măturare, măturătură. (măturatul şcolii.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • mătură — MẮTURĂ, mături, s.f. 1. Obiect de uz casnic în forma unui mănunchi, făcut din tulpinile plantei cu acelaşi nume sau din nuiele, paie etc., cu care se curăţă o suprafaţă. ♢ loc. vb. A da cu mătura = a mătura (1). 2. Numele a două plante erbacee… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”