- măturător
- MĂTURĂTÓR, -OÁRE, măturători, -oare, subst. 1. s.m. şi f. Persoană care se ocupă cu măturatul străzilor. 2. s.f. Vehicul cu tracţiune mecanică, prevăzut cu o mătură mare circulară şi cu o perie în formă de sul lung rotitor, cu care se mătură străzile. – Mătura + suf. -ător.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98măturătór s. m., pl. măturătóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMĂTURĂT//ÓR măturătoroáre (măturătoróri, măturătoroáre) m. şi f. 1) Persoană care mătură străzile sau curţile într-o localitate. 2) Vehicul prevăzut cu o perie mare circulară cu care se mătură străzile. /a mătura + suf. măturătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.