măturătoare

măturătoare
măturătoáre1 (persoană) s. f., g.-d. art. măturătoárei; pl. măturătoáre
Trimis de siveco, 27.11.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

măturătoáre2 (obiect) s. f., g.-d. art. măturătórii; pl. măturătóri
Trimis de siveco, 27.11.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • automăturătoare — AUTOMĂTURĂTOÁRE, automăturători, s.f. Autovehicul pentru măturatul străzilor. [pr.: a u ] – Auto2 + măturătoare. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  automăturătoáre s. f. (sil. a u ) → măturătoare2 Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • mătură — MẮTURĂ, mături, s.f. 1. Obiect de uz casnic în forma unui mănunchi, făcut din tulpinile plantei cu acelaşi nume sau din nuiele, paie etc., cu care se curăţă o suprafaţă. ♢ loc. vb. A da cu mătura = a mătura (1). 2. Numele a două plante erbacee… …   Dicționar Român

  • târn — TÂRN1, târnuri, s.n. 1. Mătură mare, făcută din mărăcini sau din nuiele, cu care se mătură curţile sau străzile. 2. (bot.) Porumbar1. – Din sl. trŭnŭ. Trimis de LauraGellner, 25.06.2004. Sursa: DEX 98  TÂRN2 s.n. v. târnă. Trimis de LauraGellner …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”