- târn
- TÂRN1, târnuri, s.n. 1. Mătură mare, făcută din mărăcini sau din nuiele, cu care se mătură curţile sau străzile. 2. (bot.) Porumbar1. – Din sl. trŭnŭ.Trimis de LauraGellner, 25.06.2004. Sursa: DEX '98TÂRN2 s.n. v. târnă.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TÂRN s. măturoi, (reg.) felezeu, leasă, târş. (Un târn pentru măturatul străzilor.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeTÂRN s. v. pleavă, porumbar, porumbel.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetârn (mătură, arbust) s. n., pl. târnuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTÂRN târnuri n. Mătură mare făcută din mărăcini sau nuiele flexibile (fixate pe o coadă), folosită pentru măturatul curţilor sau străzilor. /<sl. trunuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtîrn (-nuri), s.n. – Smoc de mărăcini sau nuiele, folosit ca măturoi. sl. trŭnŭ (Cihac, II, 402; Giuglea, Cercetări lexic., 9), cf. bg. tărn, trăn, slov. tèrn, ceh. trn, pol. tarn, rus. tern. – Der. tîrnui, vb. (a mătura cu tîrnul; a se lua de păr; a se părui); tîrnuială, s.f. (măturare, tîrnuire; păruială, chelfăneală). Aceleiaşi familii din sl. trŭnŭ aparţin tîrnăcop (var. tîrnacop), s.n. (cazma, săpoi), din bg. tărnăkop, sb. trnokop "săpătoare de tufişuri de mure"; tîrnomată (var. tîrnomete), s.f. şi n. (bălegar, gunoi), cf. sb. trnomet "măturătoare pe arie", cr. ternomet "mătură" (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 402; Tiktin); tîrnosie (var. tîrnoslivă), s.f. (varietate de prune), din sb. trnoslivja (Candrea). cf. tîrnă.Trimis de blaurb, 18.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.