mărghilă

mărghilă
MĂRGHÍLĂ, mărghile, s.f. (reg.) Loc mlăştinos; mocirlă, baltă. [acc. şi: mắrghilă] – Et.nec.
Trimis de claudia, 17.10.2003. Sursa: DEX '98

MĂRGHÍLĂ s. v. băltoacă, mlaştină, mocirlă, smârc.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

mărghílă s. f., g.-d. art. mărghílei; pl. mărghíle
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

mărghílă (mărghíle), s.f. – Mlaştină, teren mlăştinos. germ. Mergel "marnă" (Candrea). În Trans.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • marghilă — MARGHÍLĂ s. (geogr.) muşuroi înierbat. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  marghílă s. f., pl. marghíle Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  MARGHÍLĂ s. f. moviliţe emisferice de pe suprafeţele orizontale… …   Dicționar Român

  • mlaştină — MLÁŞTINĂ, mlaştini, s.f. Depresiune naturală de teren fără scurgere, în care se adună şi stagnează apa provenită din precipitaţii, din inundaţii sau din pânza freatică; mlacă. – Din sl. *mlaština. Trimis de LauraGellner, 02.06.2004. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • muşuroi — MUŞURÓI1, muşuroaie, s.n. 1. Moviliţă formată din ţărâna pe care o aruncă la suprafaţa solului furnicile, cârtiţele etc. când îşi sapă coridoarele subterane; p. ext. grup de furnici care locuiesc într un furnicar; furnicar. 2. Grămadă de pământ… …   Dicționar Român

  • smârc — SMÂRC, smârcuri, s.n. 1. Loc mocirlos (acoperit cu vegetaţie); ochi de apă pe un teren mlăştinos. ♦ (La pl.; în basme) Loc îndepărtat şi primejdios, de unde îşi trage marea izvoarele. 2. (reg.) Unealtă primitivă făcută dintr o tigvă, care… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”