măngălắu — ( láie), s.n. – 1. Sul, tăvălug. – 2. Fălţuitor. Mag. mángalló (Philippide, Principii, 4; Cihac, II, 514; Gáldi, Dict., 143). În Trans., Mold. şi Bucov. – Der. măngălui, vb. (a călca rufe). Trimis de blaurb, 24.03.2008. Sursa: DER … Dicționar Român
maglă — MÁGLĂ s. v. măngălău. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
mângălitor — mângălitór, mângălitoáre, s.n. (reg.) bucată de lemn dreptunghiulară, în şanţuri, pentru spălat rufe; măngălău. Trimis de blaurb, 06.07.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
mânji — MÂNJÍ, mânjesc, vb. IV. tranz. şi refl. 1. A (se) murdări, a (se) păta. ♦ tranz. A mâzgăli. ♦ refl. fig. A şi păta onoarea, cinstea. 2. A (se) acoperi cu un strat de..., a (se) unge cu ceva. – Din sl. mazati. Trimis de LauraGellner, 26.05.2004.… … Dicționar Român
mânjălău — s. v. măngălău. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
plăcintor — PLĂCINTÓR s. v. făcăleţ, sucitor, vergea. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime plăcintór, plăcintoáre, s.n. (reg.) 1. sucitor (pentru întins foi de aluat), plăcintar. 2. bucată dreptunghiulară de lemn cu care se calcă rufele de pânză… … Dicționar Român
tăvălug — TĂVĂLÚG, tăvălugi, s.m. 1. Unealtă agricolă compusă din unul sau din mai mulţi cilindri, folosită la fărâmarea bulgărilor de pământ şi la netezirea şi tasarea solului înainte şi după însămânţare; cilindru greu, folosit la anumite maşini pentru… … Dicționar Român
zolitor — ZOLITÓR s. v. măngălău. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
